“ Şcoala Postliceală Sanitară de stat Buzau”

PROPOLISUL
PROIECT LICENŢĂ

ELEV: URUC IONELA-RALUCA

PROFESOR COORDONATOR:

1
 MOTTO: “ Sănătatea este o comoară pe care puţini ştiu să o
preţuiască, deşi aproape toţi se nasc cu ea.” Hipocrate

CUPRINS
2
1.Argument……………………………………………………………………………………….4

2.Introducere………………………………………………………………………………….....5

3.Colectarea produsului…………………………………………………………………...
…….10

4.Afecţiuni care se previn şi se tratează

cu ajutorul propolisului............................................................................................................... 12

5.Preparate din propolis……………………………………………………….………………..

14

6.Forme terapeutice………………………………………………………………………….….25

7.Mod de administrare……………………………………………………………………….….26

8.Tratamente cu aerul din stup.Aerosoli cu

propolis…………………………………………………………………………………………..27

9.Contraindicaţii…………………………………………………….………………….……….29

10.Acţiuni toxice adverse………………………………...……………………………...………31

11.Termen de
valabilitate………………………………………………………………………..32

12.Medicamente şi tratamente cu produse

apicole…………………………………………………………………………..……………….33

13.Boli vindicate cu propolis……………………………………………………………………39

14.Acţiune şi indicaţii terapeutice…………………………………………………….………..44

15.Regulile administrării propolisului………………………………………………..………..46

16.Concluzii…………………………………………………………………………………….47

17.Bibliografie………………………………………………………………….………………50

3
 1.ARGUMENT

Când vorbim despre sănătate sau boală, nu trebuie să uităm prima din Legile Kybalionului:
"Totul este spirit. Universul este mental." Dacă întelegem bine acest lucru, atunci ne dăm seama
că omul este ceea ce gândeste, că trebuie să gândeasca pozitiv, inclusiv în ceea ce priveste starea
lui de sănătate.Iar dacă apare boala, trebuie să înteleaga că nu este ceva întamplator. Trebuie să
caute adevărata cauză a bolii, profundă, spirituală, pentru a întelege de ce merită acest lucru sau
ce avertisment reprezintă. Şi abia după ce elimină cauzele primare, abia atunci va reusi să
anuleze în totalitate şi efectul,manifestarea bolii,iar cea mai bună metodă de anulare a
manifestării bolii este cea naturală, pentru că omul face parte din natură.

În rândurile care urmează o să vă vorbesc despre un produs al stupului care din fericire a ieşit de
pe valul unei simple mode în medicina naturistă. Timpul ne-a oferit de-a lungul anilor o serie
întreagă de noutăţi somptuos prezentate, în domeniul medicinii alternative, însă destul de puţine
au reuşit să-şi demonstreze cu adevărat valoarea şi să-şi păstreze actualitatea. Dacă ar fi să
alegem zece produse naturiste cu o valoare incontestabilă, propolisul ar fi cu siguranţă printre
primele. Nu numai că a trecut cu succes proba timpului, dar astăzi este mai studiat ca oricând şi
constituie subiectul a multiple utilizări. Naturismul este şi trebuie să rămână accesibil oamenilor.
Este şi trebuie să rămână eficient precum natura însăşi.

4
 2.INTRODUCERE

Propolis, numit și clei de albine, este o substanță rășinoasă aromată colectată de albine din

mugurii și axilele frunzelor anumitor copaci și folosită pentru acoperirea pereților interiori din
stup, astuparea găurilor și a crăpăturilor stupului, lipitul fagurilor de rame și acoperirea
dăunătorilor intrați și omorâți în stup. Are proprietăți terapeutice (bactericide, antivirale,
antimicotice, antiinflamatorii, anestezice, analgezice, regeneratoare, antitoxice) cunoscute încă
din Antichitate, având și o acțiune bioactivă puternică. Propolisul este folosit ca produs
apicol terapeutic în medicina populară pentru tratarea diferitelor afecțiuni, iar în Egiptul Antic
era folosit pentru mumificarea cadavrelor. Conține un complex de antibiotice vegetale și
elemente chimice de care organismul uman are nevoie (Fe, Zn, Cu, Co, Mn, Mo, Al, V, Ca, Si,
St, Ba).

Cuvântul propolis vine din limba greacă și înseamnă „partea dinaintea cetății”. Învățații greci l-
au denumit așa observând cum își construiesc albinele stupul și ajungând la concluzia că această
substanță joacă rolul de pavază împotriva agresorilor externi, propolisul făcând din stup o
adevărată cetate. Albinele colectează o substanță aromată cu aspect de rășină de pe cel puțin 20
de specii de arbori, în special de pe mugurii de plop și de arin, de pe frunzele, mugurii și scoarța
coniferelor și a plopilor, a salicaceelor (sălcii) și a prunilor. Materiile rășinoase astfel culese sunt
prelucrate de albine specializate prin amestec cu secreții salivare și ceară.

Producerea propolisului se face în același timp cu cea a mierii și se realizează de către albinele
specializate, în zilele călduroase, când temperatura este mai mare de 20 °C, moment în care
acesta devine plastic. De la un stup se poate recolta o cantitate de 100 - 400 g de propolis, în
funcție de regiune. Propolisul se prezintă ca o masă lipicioasă de culoare variabilă între verde,
maro și negru, având miros aromat de rășini și balsamuri. Este solubil în alcool și eter și greu
solubil în apă. Greutatea specifică este de 1,112 -1,136 g/cm³. Punctul de topire este situat între
70 - 120 °C. La temperatura de 37 °C se înmoaie, iar la temperaturi scăzute este casant.
Propolisul este compus din rășini vegetale, balsam de diferite compoziții, ceară, uleiuri eterice,
fier, microelemente - cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adaugă polen, flavonoide, secreții
ale glandelor salivare ale albinelor.
Compoziția chimică reprezintă un amestec de substanțe, în special: derivații flavonici, acidul
ferulic (activ contra germenilor Gram pozitiv și Gram negativ), ceruri, aminoacizi, balsamuri,
fermenți, microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu,
wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, stronțiu), substanțe antibiotice, rășini, acizi
aromatici, acizi. Compoziția propolisului variază în funcție de specia vegetală de pe care s-a
cules, dar, în medie, acesta conține 55% rășini și balsamuri, 30% ceruri și 10% uleiuri eterice,

5
proporții care sunt asemănătoare pentru orice fel de propolis. Având în vedere veniturile enorme
generate de tratamentele tradiționale, incluzând propolisul, dar și a medicamentelor farmaceutice
moderne precum acyclovir, nu este deloc surprinzător că utilizarea medicală a propolisului are
susținători, dar și oponenți. Susținătorii propolisului susțin că acesta este folosit de mii de ani și
este puțin probabil să-și fi păstrat popularitatea ca medicament tradițional dacă era ineficient sau
asociat cu efecte adverse frecvente sau severe. Oponenții susțin că această compoziție a
propolisului variază în funcție de zonele geografice, sezoane și specii de albine, și că este
iresponsabil să promovezi utilizarea acestuia fără studii in vitro, in vivo sau triale clinice care să
stabilească farmacovigilența și eficacitatea acestuia.

 Propolisul este cel mai puternic produs antiinfectios

Propolisul actionează împotriva mai multor tipuri de virusuri şi bacterii, şi anume:
Staphylococcus aureus, Streptococcus sp., Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa, Proteus
vulgaris, Klebsiella pneumoniae, Salmonella sp., Shigella sp., Mycobacterium tuberculosis
bacilul Koch, Helicobacter pylori, Candida albicans, Giardia lamblia, Trichomonas vaginalis,
Herpes simplex, virus gripal). Este un biostimulator şi imunomodulator care măreste imunitatea
şi rezistenţa fizică, înlăturând oboseala. De asemenea, propolisul are efect antitumoral şi
antioxidant, inhibând creşterea celulelor tumorale. Este antihemoragic, antiinflamator, anestezic
local, antiedematos, hipocolesterolemiant, depurativ, antispastic, hipotensiv, antisudorific,
cicatrizant, mineralizant, scade fragilitatea capilară. Protejează organismul contra radiaţiilor,
fiind antidot pentru veninul de albine (în special tinctura de propolis).Amestec de substanţe de
consistenţa răşinii, culese de pe cel puţin 20 de specii de arbori, propolisul este pentru stup o
adevărată barieră de protecţie.

Studiile moderne privitoare la proprietăţile acestui preparat natural i-au uimit pe oamenii de
ştiinţă: nu mai puţin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri
(incluzând şi varietăţile lor), sunt distruse de către propolis, care este cel mai puternic
medicament antiinfectios cunoscut.Iar proprietăţile sale terapeutice nu se opresc aici, eficienţa sa
fiind demonstrată în nu mai puţin de 200 de afecţiuni.

6
Originea propolisului se află în răşinile colectate de albine de pe mugurii si scoarţa a diferiţi
arbori şi arbuşti. În stup răşinile sunt laborios prelucrate cu secreţii proprii ale albinelor,
rezultând produsul final, propolisul. Biodiversitatea îl face astfel de nestandardizat. Un studiu
chimic riguros dus la extrem pune în evidentă faptul că practic nu sunt două eşanţioane de
propolis absolut identice nici dacă provin de la aceeaşi stupină şi de la acelaşi apicultor, dar din
ani diferiţi. În plus, compoziţia sa chimică nu a putut fi complet elucidată... De aici survin
nenumarate dileme legate de studiile de laborator în materie de biochimie şi farmacologie. Apar
astfel rezultate diferite de la un grup de cercetători la altul, de la o ţară la alta. Şi totusi propolisul
de pretutindeni are acţiuni principale similare.
 
“Secretul” constă în inteligenţa naturii de a-şi adapta permanent mecanismele de protecţie, în
funcţie de cursul agresorilor. Raşinile de pe muguri au rolul de a-i proteja pe aceştia contra
radiaţiilor în exces, a frigului, microbilor, virusilor, noxelor chimice. Cum agresorii biologici se
adaptează în încercarea de a se perpetua, plantele trebuie să raspundă şi ele în acelaş scop.
Aşadar ele îşi adaptează mereu sinteza substanţelor protectoare adecvat cu modificarile
daunătorilor. La rândul lor, albinele de oriunde în lume, au nevoie de acele răşini tot în scop
protector şi igienic. Cum rolul propolisului în stupii de pretutindeni este acelaşi pentru albine, e
firesc că actiunile lui principale să fie identic manifeste, chiar dacă albinele au avut la dispoziţe
surse diferite de colectare a răsinilor. Biovarietatea compoziţiei propolisului face ca el să
acţioneze la fel de bine asupra microbilor, fără a se instala acea rezistenţă cunoscută pentru
antibioticele de sinteză.
 
În linii mari se poate spune că propolisul în functie de dozaj şi manieră de disponibilizare a
principiilor active este cercetat şi folosit pentru doua tipuri de acţiuni în natură:
a) una inhibitoare, distructivă, manifestă la nivelul micro-organismelor şi al unor substante
toxice;
b) una bioactivă pentru om şi animale.
 
Este general recunoscută valoarea antivirală, antibiotică, antifungică, fitoinhibitoare. Pe de altă
parte este cunoscut că un produs biologic activ cu o acţiune polivalentă: antioxidant, detoxifiant,
anti-inflamator, cicatrizant, chelator al metalelor grele, imunostimulator, imunomodulator,
biostimulator, bioregulator. Tot atât de bine este ştiut drept analgezic, mai puternic decât cocaina
şi novocaina.
 
Istoria consemnează că egiptenii l-au folosit în medicină şi pentru îmbalsamare. Apare menţionat
în Biblie si Coran. Ştim că romanii şi grecii l-au folosit şi ei. Aristotel, care a scris şase volume
despre albine şi produsele lor, recomandă propolisul în tratarea plăgilor infectate. În Evul Mediu
menţiunile sunt puţine dar ştim că aproape toate mănăstirile aveau stupine. Propolisul reapare
menţionat în razboaiele anglo-bure, sub forma unui preparat cu vaselină, utilizat în chirurgie cu
excelente rezultate. În al doilea razboi mondial a fost utilizat pe scară largă de armata rusă.
 
Albinele folosesc propolisul la etanşeizarea şi igienizarea stupului. Menţinerea stării de sănătate
şi prevenţia îmbolnăvirilor în colonie în conditiile unei aglomerări uriaşe de 10.000 până la
60.000 indivizi într-un spaţiu restrâns, se datorează în mare parte propolisului. Albinele spoiesc

7
cu propolis întreaga suprafaţă interioară a stupului, cat şi fiecare celulă de fagure, în care vor
depune mierea, polenul, ori ouăle. Intruşii din stup (de exemplu şoriceii veniţi la furat), după
anihilare sunt acoperiţi cu propolis pentru a nu putrezi. Polenul depozitat în stup pierde
capacitatea germinativă în circa 5 zile,în plus, albinele respiră aerul de stup încarcat cu aerosoli
de propolis.
Un mare avantaj al produselor stupului şi în special al propolisului, este că poate fi întrebuinţat
sub diverse forme, principiile sale active fiind disponibile în multiple moduri. Astfel propolisul
poate fi folosit brut din bastoane cu propolis, granule, pulbere sau în extracte hidro-alcoolice, în
grăsimi, extracte moi, diverse creme şi chiar extracte apoase. Este important de ştiut că există în
momentul de fată numeroase persoane şi societaţi mici care au o activitate efervescentă în
domeniul api-terapiei. Din păcate ele nu beneficiază de atenţie şi publicitate. Fie din lipsa lor de
bani, fie din premeditarea altora, pentru a nu deranja interesele unor societăţi care şi-au propus să
domine piaţa suplimentelor nutriţionale.

Cine sunt principalii beneficiari ai propolisului?

Cel dintâi ar trebui să fie considerat omul sănătos. Poate părea paradoxală afirmaţia, însă cei care
îşi pun problema de a trata curativ, cunosc bine importanţa prevenţiei. Este mult mai usor să
păstrezi sănătatea, decat să ajungi să tratezi o boală. 
 
Dozarea produselor este un aspect important al terapiei naturiste care încă nu a fost discutat.
Adeseori medicina naturistă este criticată şi dezaprobată de către corpul medical, ceea ce
conduce la o reţinere excesivă din partea terapeuţilor în administrarea diferitelor remedii, iar
efectele ajung adesea să se lase mult aşteptate. Frecvent dozajele sunt imprecise sau prea mici,
făcute cu prea multă precauţie, ori chiar teamă. La acest lucru contribuie şi aşa-numită literatura
de specialitate, care prea puţin consituie un suport real pentru clinicieni. Ea este lipsită de forţa
experienţei practice, fiind mai curând reprezentată de culegeri din alte literaturi.

Tinctura de propolis este recomandată pentru aproape toate suferinţele în care propolisul se
pretează, în doză de 1-2 picaturi pe Kg corp şi zi. Dacă calculăm pentru un pacient de 70 Kg şi
ţinem cont de dimensiunile variabile ale picurătoarelor, aceasta poate însemna între 1,3 ml şi 4,6
ml pe zi. Cum terapeutul nu ştie ce picurător ar folosi pacientul acasă, practic nu poate cunoaşte
doza luată de acesta, nici nu poate urmări corect evoluţia în raport cu tratamentul.Dacă pacientul
respectiv este unul cu cancer, să punem în balanţă doza aproximativă de mai sus, de tinctura de
propolis administrată oral, adică cu efect parţial şi lent, faţă de un citostatic administrat
intravenos în doză mare şi cu efect imediat.

Este foarte important de stiut că nu s-a constatat toxicitate indusă de propolis chiar şi la doze
mari. Prof. Dr. Siegfried Ansorge a relatat în 2010 la Seminarul organizat de Societatea
Austriacă de Apiterapie, că în experimentele realizate, au administrat la soareci doze de 1400 mg
pe Kg corp,timp de 90 zile, şi nu s-a constatat nici un efect toxic. Mai nou,o romancă, a reuşit să
obţină la Varsovia în acelaşi an, la un simpozion internaţional de inventică, medalia de argint
pentru o invenţie romanească care printr-o procedură complexă realizează o suspensie de
propolis în apă, ce reuneşte atât principiile hidrosolubile, cât şi pe cele alcoolosolubile. Produsul
obţinut este numit “Esenţa de propolis” şi este realizat de S.C. Phenalex S.R.L. O altă speranţă
pentru viitor, este soluţia injectabilă de propolis, la care lucrează Dl. Michel Simics din Canada.

8
Dacă se injectează intravenos se pot obţine efecte mult mai rapide şi puternice, deosebit de utile
în afecţiuni grave, care necesită acţiuni intense.
 
Revenind la tinctura de propolis, administrarea ei interna se face în mod corect amestecând-o cu
miere. Mierea are o capacitate de amplificare a efectului remediilor împreună cu care este
administrată. Îmbunătăţeşte absorbţia lor, protejează mucoasele de tăria alcoolului şi concomitent
reduce efectele generale nedorite ale acestuia. Nu se cunoaşte un raport precis între remediul
principal şi miere, dar se poate considera un raport de 1 pe 2 sau 1 pe 3, adică o parte tinctură şi 2
sau 3 părţi miere.Desigur în cazul diabeticilor vom utiliza doar miere de salcâm, care conţine mai
multă fructoză şi putină glucoză. Nu se vor depasi 2-3 lingurite/zi. Tinctura de propolis se mai
poate administra şi picurată pe pâine, biscuiţi sau tărâţe. Ideal se ia înainte de mese cu 20-30
minute.

3.COLECTAREA PROPOLISULUI
9
 OBŢINEREA PROPOLISULUI

Propolisul reprezintă un amestec de substanţe răşinoase si cleiuri vegetale (55%), ceară vegetală

(30%), uleiuri eterice (10%), şi polen (5%), cu arome specifice pe care albinele îl culeg de pe
diferite specii de plante şi pe care  îl folosesc în principal pentru astuparea fisurilor stupului,
asigură etanşeitatea în stup si împotriva pătrunderii apei din stup, în poleirea (acoperirea cu un
strat fin)a celulelor fagurilor şi a altor suprafeţe din stup precum şi a corpurilor străine pe care nu
le pot elimina afara din stup.
Componenta principală a propolisului este dată de răşinile vegetale care sunt recoltate de
pe muguri sau alte părţi ale unor specii vegetale cum ar fi: mesteacan, plop, cireş, vişin, castan,
brad, molid etc. Albinele strâng propolis de diferite culori (galben, roşu, verde, brun etc.) şi îl
transportă la stup cu ajutorul membrelor posterioare, ca şi polenul. Propolisul are o densitate mai
mare decat a cerii de albine iar dacă este pus în apă se scufundă. Este insolubil în apă şi parţial
solubil în alcool.La 15 grade C este dur şi friabil, iar la temperaturi mai ridicate devine moale şi
lipicios.Tendinţa de propolizare a albinelor este un caracter cu o variabilitate foarte mare între
rase şi chiar în cadrul raselor sunt colonii de albine care au această însuşire mai pronunţată.
Recoltarea acestuia depinde şi de disponibilitatea acestuia în natură (regiuni bogate în specii care
secretă aceste răşini) sau în funcţie de sezon - primăvara şi toamna albinele colectează mai mult
propolis.
Propolisul are o compoziţie complexă, fiind foarte mult studiat în apiterapie datorită
proprietăţilor sale benefice dintre care cele mai importante ar fi: cicatrizante, antivirale,
antifungice şi antibacteriene (bactericide si bacteriostatice), antioxidante, biostimulatoare.
Calităţile antimicrobiene sunt puternic influenţate de speciile de provenienţă şi sunt rezultatul
acţiunii unor substanţe biologic active cum sunt flavonoizii. Cercetarile efectuate până în prezent
arată că propolisul are o eficienţă remarcabilă în foarte multe boli ce ţin de mai multe domenii
ale medicinii umane dermatologie, chirurgie, stomatologie, otorinolaringologie, ginecologie dar
şi în medicină veterinară.Efectele sale anestezice sunt excepţionale: de 3,5 ori mai mari decat a
cocainei si de 5,2 ori mai mari decat a novocainei.Dată fiind necesitatea colectării acestui produs
remarcabil pentru sănătatea omului, în ultimele decenii s-au căutat soluţii cât mai facile de
recoltare a acestui produs.La ora actuală proplisul poate fi colectat cu ajutorul unor dispozitive.
o În general, apicultorul poate obţine propolis din:

1.Răzuirea unor elemente ale stupului pe care se găseşte propolisul (podişor, falţuri, speteze).
2.Mărirea spaţiului dintre spetezele ramelor, albinele umplând aceste spaţii cu propolis.
3.Înlocuirea podişorului cu o plasă din material plastic care după propolizare se va ridica şi se va
curăţa;Utilizarea colectorului de propolis care este alcătuit dintr-un grătar lamelat din metal
(dimeniunea de maxim 8 mm).
4.O sită din material plastic şi pânză colectoare (din bumbac) care se plasează deasupra cuibului
în locul podişorului.

10
 o Aplicarea colectorului de propolis se face astfel:

Prima dată se aplică peste rame,sita peste care se aşează pânza colectoare şi se aşteaptă
propolizarea sitei.Când aceasta s-a realizat şi apare propolisul pe muchia ramei este momentul
aplicării grătarului lamelat. Grătarul se pune în luna aprilie o dată cu lărgirea cuibului şi se ridică
toamna în momentul pregătirii pentru iernare a familiilor de albine; peste grătar se aşează sita din
plastic şi apoi pânza colectoare care în prealabil au fost dezlipite pentru a forma noi orificii în
care sa fie depus propolis. În timpul sezonului apicol, ori de câte ori plasa din plastic este
încărcată pe majoritatea suprafeţei cu propolis se desface prin desprindere pânza colectoare de
care aderă cea mai mare parte din propolis, reaşezându-se în poziţia iniţială.
Recoltarea propolisului de pe pânza colectoare se face o dată pe an după ce în prealabil a fost
păstrată câteva zile la temperatură scăzută (congelator).În acest mod se pot recolta între 100 şi
300 grame de propolis/colonie/an.Propolisul brut obţinut prin răzuire nu necesita o pregatire
specială, ci doar se elimină corpurile straine. În ceea ce priveşte conservarea, propolisul se poate
ambala în pungi de plastic închise etanş pentru a se păstra principiile active.Propolisul fiind
solubil în alcool etilic la rece, se pot uşor prepara soluţii şi extracte specifice.

4.Afecţiuni care se previn şi se tratează cu ajutorul propolisului

11
Un studiu realizat de către cercetătorii germani a arătat că la pacienţii care iau 50 de picături de
tinctură de propolis de patru ori pe zi, probabilitatea de a face o infecţie cu virusul gripal scade
cu până la 40%. De asemenea, la majoritatea pacienţilor trataţi astfel cu propolis, timpul de
vindecare se reduce la 3-4 zile, faţă de 6-7 zile.

Propolisul este un excelent antibiotic, care acţionează progresiv inhibând dezvoltarea

bacteriilor, refăcând ţesuturile lezate de către acestea, favorizând eliminarea secreţiilor în exces
de pe căile respiratorii.
Astfel, este eficient în ameliorarea bolilor respiratorii cu secreţii abundente şi a bronşitelor.
În acelaşi timp, tinctura de propolis, în combinaţie cu o linguriţă de miere, administrată
dimineaţa pe stomacul gol, poate elimina simptomele deranjante ale colitei de fermentaţie şi de
putrefacţie.Substanţele antioxidante din compoziţia propolisului au efecte excepţionale
în tratarea asteniei de primăvară.Şi sistemul imunitar are de câştigat în urma unei cure  cu
tinctură de propolis. Studii făcute în paralel în Japonia, Statele Unite, Rusia au pus în evidenţă
faptul că propolisul administrat sistematic măreşte producţia de celule specializate ale sistemului
imunitar, le face mai „agresive”, ceea ce determină o mult mai mare rezistenţă la infecţiile cu
orice tip de germen.   Administrarea zilnică a propolisului poate, de asemenea, să
prevină hipertensiunea şi tulburările de ritm cardiac, normalizând în acelaşi timp cantitatea de
colesterol din sânge şi având rol de refacere a elasticităţii vaselor de sânge. Propolisul poate fi
folosit atat pe cale internă, cât şi pe cale externă.Intern:Propolis brut, 1-5 grame/zi, sub
formă de gumă de mestecat (saliva umană este una dintre puţinele substanţe care îl solubilizează)
sau sub forma extractului moale de propolis,înglobat în miere. Se administrează în caz de
faringite, stomatite.

Tinctura de propolis stimulează imunitatea: 30-40 de picaturi/zi, în cure de 14 zile/lună. Este

recomandată în caz de guturai, gripă, traheită, faringită, bronşită cronică: 4-5 linguriţe pe zi dintr-
un amestec format din jumatate de linguriţă de tinctură şi o linguriţă de miere. 

Tinctura de propolis combate tulburarile de menopauză (10 picaturi pe zi, timp de un an). De

asemenea, este recomandată în gastroenterite, colita acută şi cronică: se iau 30 de picaturi de
tinctură de propolis într-o linguriţă de miere sau pe o bucaţică de pâine, de 3-4 ori pe zi; în
ulcerul gastro-duodenal (40 de picături puse in 100 ml lapte cald, consumat zilnic, pe stomacul
gol. Hipertensiunea si ateroscleroza pot fi ameliorate cu 30-40 picaturi, de 2-3 ori/zi. Se poate
combina în proportii egale cu tinctura de usturoi şi se amestecă cu miere.
In caz de hepatită, se iau 30 de picături de tinctură de propolis în miere, de 3-4 ori pe zi, pe
stomacul gol, timp de 3 luni. Tinctura de propolis poate fi utilizată în infectii reno-urinare (1
linguriţă de tinctură de 3-4 ori pe zi, pe o perioadă de 5-7 zile), în caz de parazitoze intestinale (1
linguriţă de tinctură pe o bucată de pâine, de 3 ori/zi, înainte de mesele principale, timp de o
saptamană; se poate relua la nevoie). Totodată, poate fi folosită ca adjuvant în adenomul de
prostată. Se iau 50 de picaturi de tinctură, de 3 ori/zi, pe stomacul gol, timp de 3 luni.

 Tratament extern cu propolis

12
Propolisul stimulează producţia de colagen şi elastine, refacerea ţesuturilor afectate de răni. Este
indicat în infectii, arsuri, sub formă de unguent, spray, coliruri, supozitoare, ovule. 
În cazul tuturor afecţiunilor pielii, în special bătături şi cheratite, răni vechi, arsuri si micoze, se
fac tamponări cu tinctură de propolis, aceasta având acţiune cicatrizantă şi ajutând la formarea
noilor ţesuturi, sau se pulverizează spray cu propolis. Pentru aluniţe şi negi, tinctura de propolis
se combină în proporţii egale cu tinctura de tătăneasă şi tinctura de rostopască şi se aplică local.
În caz de amigdalită, faringo-amigdalită, laringită, se recomandă tamponări locale cu tinctură de
propolis.

 Beneficiile propolisului sunt recunoscute şi în cosmetică

Propolisul are şi numeroase utilizări cosmetice, datorită proprietatilor sale dezinfectante,

antiinflamatoare, antiacneice, cicatrizante, anestezice, antioxidante si antimatreată. Este utilizat
la prepararea unor deodorante, şampoane, loţiuni antiacneice, ape de gură, paste de dinti, creme
nutritive. 
Există suplimente nutritive cu efect tonic general sau specific, pe anumite aparate şi sisteme, care
conţin miere polifloră, extract de propolis standardizat, alte produse apicole şi extracte din plante
medicinale: tonic respirator, renal, hepatic, gastric, cardiovascular, nervos, deosebit de benefice
în administrare. Sortimente de Propolis.

La noi în ţară, propolisul se comercializează într-o singură categorie eterogenă sub formă brută,
în pieţele şi magazinele specializate, sub forma unor mici bulgări. Trebuie precizat că există
sortimente de propolis românesc deosebit de valoroase cum ar fi propolisul de deltă, cel de
conifere, de lunci, etc., deosebit de căutate de către amatori, mai ales cei din străinătate.În
magazinele specializate se pot găsi unele preparate medicinale cu propolis,sirop cu propolis,
miere cu propolis, tablete de miere cu propolis, colir oftalmologic cu propolis, Propolis H1,
PropolisH2, Propolis H3, Propolis H4, etc. Întrebuinţarea lor dă rezultate foarte bune, dar numai
la inducaţiile şi sub stricta supraveghere medicală.

Omul, in evoluţia sa, a fost mai mereu victima a infectiilor dar antibioticile n-au existat
dintotdeauna ca sa-l vindece, de aceea a fost nevoit sa-şi caute leacul în natură. Este ştiut că
antibioticele de sinteză, creaţii ale zilelor noastre, dau reacţii adverse. S-a constatat, de asemenea,
şi că, dacă sunt folosite des, bacteriile opun rezistenţă, lucru care nu se întampla în cazul
antibioticelor naturale. Antibioticele naturale nu au reactii adverse precum cele de sinteză care
provoacă alergii, erupţii pe piele, perturbări ale florei intestinale, candida.

5.Preparate din propolis

13
  Tinctura

Datorită proprietăţilor antibacteriene, antitoxice şi antiinflamatoare, propolisul s-a dovedit

eficient în cel puţin 200 afecţiuni, fiind considerat ca cea mai puternică armă din arsenalul
terapiei naturale.
Prin efectele biostimulatoare şi bioregulatoare acţionează, în special, la nivelul nucleilor
hipotalamici.În tratarea bronşitei acute, brosiectaziei, a astmului infecţios şi abcesului pulmonar
se utilizează tinctura de propolis (30%) din care se iau câte 15-30 picături de 3 ori pe zi, înainte
de mese, într-un păhărel cu lapte sau apă călduţă, într-o cură care durează până la vindecare. În
astmul bronşic sunt deosebit de benefice şedinţele de aerosoli cu tinctură de propolis (15%),
diluată cu apă în proporţie de 1 : 1.Zilnic se fac câte 2 şedinţe cu o durată de 5 minute, urmate de
odihnă 20 minute, într-o cură de 15-30 de zile.În gripă, răceală, guturai, traheită şi laringită
cronică se utilizează tinctura de propolis 20%, cu acţiune antivirală (20-30 picături diluate într-un
păhărel cu apă sau lapte, de 2-3 ori pe zi, înainte de mese cu o oră). Cu această tinctură se face
gargară, după care se înghite sau se fac inhalaţii dimineaţa şi seara.

Efecte deosebite se obţin în tratamentul emfizemului pulmonar, pneumonie, silicoză, tuberculoză

pulmonară şi extrapulmonară. Se foloseşte tinctura de propolis 20% (câte 30 picături de 3 ori pe
zi), inhalaţii de 2 ori pe zi sau un extract alcoolic de propolis cu miere de salcâm şi macerat de
usturoi (125 g căţei tocaţi în 125 ml alcool 900 şi maceraţi timp de 10-15 zile).
Dacă nu vrem să luăm acest remediu gata preparat din comerţ, putem să-l obţinem acasă: se pun
într-un borcan cu filet cincisprezece linguri rase de propolis, peste care se adaugă două pahare
(400 ml) de alcool alimentar de 90 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat
vreme de două săptămâni, timp în care se agită zilnic, după care se filtrează. Tinctura rezultată va
fi pusă în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează din acest remediu câte 50 de picături,
puse pe puţină pâine uscată sau în miere, de patru ori pe zi.

14
Tinctura de propolis nu se ia diluată în apă, deoarece anumite substanţe din compoziţia sa
precipită (se întăresc) în contact cu apa, devenind insolubile şi ca atare trec prin organism fără
efect. De asemenea, nu se ia tinctura de propolis simplă, deoarece în contact cu saliva se va
produce acelaşi efect ca în cazul diluării în apă. Tinctura de propolis poate fi întrebuintata pentru
o multime de probleme ale copiilor, reprezentând, conform specialistilor, un veritabil antibiotic
şi antiviral natural. Să aflăm în continuare ce beneficii oferă tinctura de propolis la copii, cum
trebuie administrat, dar şi contraindicaţiile pe care le presupune.

Propolisul la copii, la sugari

Mod de administrare: una până la trei picaturi pe kg corp pe zi.

În special la copiii din colectivităţi, administrarea profilactică este de mare eficienţă: aceştia vor
răci tot mai rar, până când răcelile vor deveni excepţii.

Propolisul în ulcer gastro-duodenal

Este bine de ştiut că ulcerul este o boală ce trebuie supravegheată cu atenţie şi că utilizarea
exagerată a antiacidelor poate să mascheze evoluţia unui ulcer spre neoplazii sau a unui cancer
ulcerat. Ca atare, este bine să apelaţi la o metodă verificată pentru a vă trata, efectiv, de ulcer.
Una dintre ele este cea propusă de apiterapie, cu tinctură de propolis.
Mod de administrare: se iau doze de 2-3 ml de tinctură de propolis, de două ori pe zi, neaparat
amestecată cu miere, înainte de mese, cu cel puţin 15 minute. Uneori se pot resimţi dureri la
începutul tratamentului. Ele trebuie suportate, nu vor persista prea mult. În funcţie de
dimensiunile ulcerului, cura poate dura 1-3 luni.A nu se uita: o bună şi corectă alimentaţie este
esenţială. Se vor evita băuturile acidulate, alimentele acide ori picante, consumul de cafea şi
ţigări.

Propolisul în afecţiuni hepatice

15
 Pentru hepatite cronice, cu virus B, C sau D, propolisul se poate folosi cu bune şanse de a
menţine sub control valorile încarcăturii virale, şi chiar de a le scadea uneori până la valori
insesizabile.Pentru cei care îşi monitorizează starea hepatică prin analize care includ şi viremia,
dacă vor să fie siguri de rezultatele tratamentului, trebuie să caute un laborator de încredere.
Mod de administrare: tinctura de propolis poate fi utilizată în doze de 2 x 2-3 ml/zi, obligatoriu
amestecată cu miere, care tamponează efectul nedorit al alcoolului. Polenul crud şi lăptişorul de
matcă crud, alături de armurariu administrate în paralel, refac structura hepatică şi scad
nocivitatea alcoolului, care, oricum, este în cantitate destul de mică, în raport cu beneficiile aduse
de bogăţia de substanţe active din tinctură. Se poate folosi şi extractul apos de propolis sau
esenţa de propolis. Nu este recomandabilă folosirea propolisului glicolic în locul tincturii, căci
deşi nu dă senzaţia gustativă de alcool, totuşi glicolul face parte tot din categoria chimică a
alcoolilor. În industria alimentară este considerat mai toxic decat alcoolul obişnuit: legislaţia
recomandă maximum 1 ml/zi.

Înţepături capuşe

Chiar dacă s-a creat un fel de psihoza socială pe tema "invaziei" de căpuşe, totusi trebuie să ne
gândim că este firesc în natură,ca în unii ani sa fie mai numeroase unele vietăţi, în alţii altele, fie
animale, fie plante. În plus, Borrelia burgdorferi, transmisă de capusă şi care a intrat în atenţie de
scurt timp, deşi a existat dintotdeauna, este difuzată şi de către alte insecte, între care banalii
ţânţari. Iar incidenţa crescută a bolii Lyme se datorează nu numai căpuşelor ori Borreliei, dar şi
nivelului scăzut al imunitaţii populaţiei. Dacă ştim cum să ne ferim de posibilele efecte rele ale
înţepăturii, putem trăi linistiţi.
Tratament: în cazul înţepăturii de căpuşă, după îndepărtarea în întregime a acesteia, trebuie
badijonat imediat locul cu tinctură de propolis. Aceasta va distruge eventualii spirocheţi lăsaţi de
căpuşă. Pentru maxima siguranta, putem lua si oral, timp de 2-3 zile, o doza dublă de propolis,
faţă de cea utila în profilaxia virozelor, administrată în două doze, dimineaţa şi seara.

Propolisul în arsuri

Pare neobisnuită folosirea unei soluţii alcoolice pe o arsură, dar tinctura de propolis este una

16
 specială. În primul rând, alcoolul se evapora imediat, datorită căldurii locale, fără daune, ba în
plus, preluând o parte din energia termică în exces. Apoi, propolisul din soluţie rămâne ca o
peliculă fină vindecătoare, care are şi efecte anestezice.Dacă este aplicat corect, imediat după
accident, se poate ca vindecarea să se facă chiar fără flictene (băşici), iar uneori, chiar şi fără
inflamaţie, şi asta indiferent dacă un lichid la temperatura de fierbere era cauza arsurii, sau chiar
un metal încins.
Mod de aplicare: cheia este ca în primele 30-60 de minute, fără a se pune pansament, să se repete
badijonajul cu tinctură de fiecare dată când durerea se amplifică sau să se toarne direct pe zona
afectată. Aceasta poate însemna o aplicare la fiecare cateva minute. Dar răsplata apare în circa
jumatate de oră, durerea aproape nu se mai simte şi se observă cum în loc să crească semnele
inflamatorii, acestea se diminuează progresiv. După cam o ora, aproape nu se mai observă nimic
pe locul arsurii.

TINCTURA DE PROPOLIS s-a dovedit folositoare la vindecarea urmatoarelor boli:

Toate bolile care duc la stări febrile se tratează cu 30 de picături pe zi.Se recomandă la
inflamarea prostatei, zilnic, 30 de picaturi.În caz de hipertensiune, zilnic 30 de picaturi, pâna la
vindecare.În caz de inflamare a rinichilor şi a ficatului se iau de două ori pe zi, câte 40 de
picături, puse într-un pahar de 1 decilitru în apă caldă. Se repetă pâna la vindecare.În caz de
anghină, faringite, gripe sau pentru evitarea unor complicaţii, zilnic de două ori pe zi, câte 40 de
picături puse în 2 decilitrii de apă caldă şi zilnic de mai multe ori gargară.

În cazul ulcerului de stomac sau enterite: 40 de picături de tinctură puse într-un decilitru de lapte
cald, se bea pe stomacul gol.Bătăturile şi cheratitele sunt tratate în felul următor: dacă este
posibil, înainte de culcare îmbibam un tampon de vată sau o faşă de pansament în tinctură de
propolis şi aşezăm pe locul dureros. Ziua putem folosi alifia de propolis cu săpun sau salicilat.

În cazul afectiunilor pielii, dacă suportă spirtul, locurile bolnave sunt frecate cu tinctură de
propolis.În cazul TBC pulmonar, folosim de 3 ori pe zi câte 30 de picaturi si, saptămânal de 2
ori, facem inhalaţii. Cu ocazia inhalatiei, la 1/4 litri de apa fierbinte adăugam 100 de picaturi de
tinctură.

Dacă avem dureri de stomac se recomandă să bem 1 decilitru de apă cu 50 de picaturi de tinctură
Durerile ne lasa repede.Compoziţia este recomandată şi în cazul parazitozelor intestinale, zilnic
de 2 ori, pe stomacul gol.

17
În cazul durerilor de măsele punem o vată îmbibată cu tinctură de propolis sau propolis brut.
Propolisul brut pe gingia dureroasă sau pe măseaua cariată alină şi împiedică durerea.

Tinctura se poate folosi în rănile vechi. Rana se spală cu extracţie de lipan şi apoi ungem de mai
multe ori cu tinctură de propolis. După o perioadă scurta, edemele şi durerile dispar.
Tinctura se foloseste şi în cazul arsurilor de gradul I. Rana trebuie unsă de mai multe ori cu
tinctură. În aceste cazuri nu se mai formează vezicule.Tinctura se poate folosi în cazurile când
medicamentele făcute din plante sau materiale sintetice nu dau rezultate. Nu se recomandă în
cazul persoanelor alergice. Cei care sunt sensibili la propolis nu le folosesc.

Indicaţii terapeutice.Adjuvant în tratamentul rinofaringitelor acute şi cronice, a puseelor acute

inflamatorii rino-faringo-amigdaliene, rinitelor cronice, a colitelor acute şi cronice şi a
enterocolitelor.

Contraindicaţii.Hipersensibilitate la oricare din componenţii produsului, sau la produsele

apicole.

Precauţii.Tinctura de propolis conţine etanol 90º, 70%.

Interacţiuni. Se recomandă a se ţine cont de conţinutul în etanol atunci când tinctura de propolis
se administrează concomitent cu alte medicamente.Tinctura de propolis va fi administrată cu
precauţie la pacientii cu alergie la propolis datorită posibilei aparitii a unor usoare reacţii alergice
locale(prurit,eritem).Sarcină şi alăptarea:Datorită lipsei datelor suficiente în privinţa administrării
propolisului la această categorie de paciente si datorită conţinutului ridicat de alcool etilic nu este
recomandată utilizarea tincturii de propolis în timpul sarcinii sau alăptarii.

Reacţii adverse.Pot apărea fenomene alergice uşoare la nivel cutanat, care dispar odata cu
întreruperea tratamentului.

Supradozaj.În caz de supradozaj, literatura de specialitate nu evidenţiază alte efecte, altele decât
cele prezentate.

Păstrare.A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.A se pastra la temperaturi

între 15 - 25ºC, în ambalajul original.A nu se lăsa la îndemana copiilor

 Propolisul brut

18
Propolisul are o compoziţie deosebit de bogată: raşini şi balsamuri, ceruri, uleiuri eterice, polen,
vitamine (A, B, D, E, PP), săruri minerale (fier, zinc, cupru, cobalt, mangan etc.), zaharuri,
hormoni, acizi şi aldehide aromatice, aminoacizi, flavonoizi, substanţe antibioice, care îi conferă
proprietăţi terapeutice (profilactice şi curative) deosebit de puternice.

 Recomandare propolis brut

O bucăţică de propolis de mărimea unei alune se suge asemenea unei bomboane, cât putem de
mult, aşa încât principiile sale active să îşi facă efectul local. Este un tratament recomandat în
infecţii la nivelul gurii, în faringite şi în amigdalite. Dezavantajul acestei metode constă în faptul
că propolisul nu are o acţiune amplă, asupra întregului organism, ci doar locală. Un alt
inconvenient este că propolisul aderă foarte puternic pe dantură, necesitând apoi o spălare
îndelungată şi repetată.

 Sirop de propolis

19
Se prepară dintr-o linguriţă propolis brut mărunţit în 250 ml apă care se fierbe până când lichidul
scade la jumătate; se strecoară, se îndulceşte cu 2 linguri de miere şi se consumă cu mare
eficacitate în combaterea tusei (3 linguriţe pe zi).

 Pulberea de propolis

Se obţine prin răzuirea propolisului brut. Pulberea de propolis se pastrează într-o cutie închisa
ermetic pentru a fi utilizată în tratarea rănilor şi arsurilor mari.

Nu mai puţin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri (incluzând şi

varietăţile lor) sunt distruse de către propolis, care este cel mai puternic medicament natural
antiinfecţios cunoscut.
 
Consumul regulat de propolis apară organismul de acţiunea nocivă a radicalilor liberi (inclusiv
radiaţii, poluare),previne îmbătrânirea prematură şi apariţia unor boli degenerative, chiar şi a
cancerului (mamar, genital, hepatic, tiroidian, de colon, pulmonar). Administrarea propolisului
este foarte indicată, în special în această perioadă în care organismul trebuie să se adapteze la
noile condiţii meteorologice (variaţii de temperatură, ploi, vant), să combată acţiunea nocivă a
agenţilor infecţiosi, în special la nivelul aparatului respirator (infecţii respiratorii bacteriene sau
virale), afecţiuni inflamatorii din sfera ORL, rinofaringite, rinite acute si cronice, faringite,
faringo-amigdalite, laringite, traheobronsite, sinuzite, pneumonii.

 Recomdare propolis pulbere

O bucăţică de propolis de mărimea unei alune,se suge asemenea unei bomboane, cât putem de
mult, aşa încât principiile sale active să îşi facă efectul local. Este un tratament recomandat în
infecţii la nivelul gurii, în faringite şi în amigdalite.Se ia o linguriţă de pulbere de propolis
dimineaţa, pe stomacul gol, şi la prânz se tine sub limbă câteva minute, apoi se bea apă). Se
repetă cura 20 de zile, apoi se face pauză de două săptămâni, apoi se poate relua.

Contraindicaţii: Alergie la produsele apicole. Se ia puţină pulbere (5 g), înainte de culcare. Se

continuă testul şi dimineaţa, cu 20 de picături de tinctură, pe stomacul gol. Dacă nu se întâmplă
nimic, cura se poate contiuna cu succes.Dacă o persoana suferă de boli cronice sau urmează
tratamente medicamentoase, se recomandă consultarea medicului,înainte de a începe o cură sau
un tratament cu produse apicole.

20
  Spray de propolis:

Se pulverizează de la distanţa de 10-15 cm în tratarea unor afecţiuni externe (ulcer varicos de

gambă, plăgi, eczeme, arsuri, leziuni cutanate, keratodermii, leziuni).

 Extract alcoolic de propolis:

Se iau 150 g propolis brut pulverizat fin care se pune la macerat, în întuneric, cu un litru alcool
900, agitând zilnic. După 7 zile se strecoară prin tifon şi se trece în sticluţe brune pentru păstrare
timp îndelungat. Se consumă câte 20-40 picături în 100 ml lapte sau apă caldă, cu o oră înainte
de mese. Are efecte în reglarea tensiunii arteriale. Pusă pe gingia dureroasă sau pe măseaua
cariată, alină durerea şi împiedică infecţia.

 Unguentul de propolis
21
Propolisul stimulează producţia de colagen şi elastine şi reface ţesuturile afectate de răni, fiind
un bun cicatrizant. Este indicat în infecţii şi arsuri, bătături şi cheratite, răni vechi, micoze, negi
şi aluniţe. Propolisul are proprietăţi dezinfectante, antiinflamatorii, antiacneice, antioxidante.
Este recomandat în cazul pielii afectate de radiații solare, radioterapie, factori climatici și arsuri
superficiale, având proprietăţi antiinflamatoare, antimicrobiene, cicatrizante şi uşor anestezice.
Propolisul, recunoscut pentru puterea de stimulare si regenerare a celulelor epidermei, precum și
datorită proprietăților epitelizante și cicatrizante, favorizează vindecarea arsurilor solare,
ameliorează afecțiunile pielii declanşate de frig, caldură excesivă sau alți factori nocivi.
Sinergic, extractul de pătlagină, având o compoziţie complexă, alcătuită majoritar din iridoide,
polizaharide,flavonoide, derivaţi de acid cafeic, conferă produsului proprietăţi antiinflamatoare,
analgezice şi cicatrizante. 

Mod de utilizare:Aplicații locale, în strat subțire, de 2-3 ori pe zi.Într-o ceşcuţă (50 ml) de untură
încinsă pe foc foarte mic se pun trei linguri de tinctură de propolis şi o bucăţică de ceară de
mărimea unei alune, după care se amestecă continuu vreme de 10 minute. Se ia de pe foc untura,
după care se amestecă în continuare până când se întăreşte. Preparatul se păstrează la frigider,
folosindu-se extern contra arsurilor, pentru vindecarea contuziilor şi a rănilor uşoare, contra
eczemelor (mai ales a celor uscate).

Efect terapeutic:Emolient, antiinflamator, analgezic, decongestiv. Tonifică şi regenerează pielea.

Indicaţii: Eczeme, răni, arsuri, psoriazis, fisuri perianale, hemoroizi.

Contraindicaţii:
Nu prezintă.

 Apă de propolis

22
Aşa cum afirmăm anterior, în contact cu apa, propolisul precipită şi devine insolubil, pierzând
astfel cea mai mare parte din calităţile sale. Totuşi, cercetările arată că o soluţie obţinută din cinci
linguriţe (aprox. 25 ml) de tinctură de propolis la un pahar de apă (200 ml) are efecte terapeutice
în anumite cazuri, când tinctura simplă nu poate fi folosită, deoarece are o acţiune prea dură
asupra ţesuturilor. Apa de propolis, obţinută în proporţiile pe care le-am prezentat, are efecte
excelente în combaterea stomatitelor şi a cariei dentare (se fac clătiri atente ale gurii după fiecare
spălare pe dinţi), precum şi în tratarea unor afecţiuni genitale la femei (leucoree, cervicită).

 Propolisul în afecţiuni ale cavităţii bucale: paradontoze, afte, cancer

De regulă, pe mucoase nu aplicăm tinctură de propolis direct, căci este prea tare. În cavitatea
bucală, folosim o apă de gură preparată astfel: într-un pahar mic (maxim50ml) puneţi 1 până la 5
ml de tinctură de propolis (după necesităţi) şi adăugaţi apă simpla.Soluţia obţinută se foloseşte
fie în mod curent, ca dezinfectant oral, fie spre a trata diverse afecţiuni bucale precum
parodontoza, aftele sau alte leziuni. În situaţii patologice, se recomandă minimum 3 clatiri/zi. Cei
cu parodontoze vor observa curând că gingiile nu le mai sângerează, iar dintii nu se mai clatină,
putând să redevină stabili dupa 1-2 luni de tratament. În acelaşi fel se poate folosi şi în cazurile
de cancere bucale, spre a uşura fenomenele locale.

Fumatorii care încearcă să părăsească acest obicei au un mai mare avantaj dacă şi mestecă
propolis brut, căci acesta saturează o parte din receptorii stimulaţi de tutun şi scade apetitul
pentru fumat. Iar dacă puţin propolis se lipeste pe dinti, poate fi usor îndepărtat mestecând o
alună sau o nucă.Micile dar chinuitoarele afte bucale pot fi evitate. Dacă surprindem vezicula
aftoasă înainte de a se ulcera şi o punctăm cu tinctură de propolis nediluată, ea se va uscă şi vom
evita dezvoltarea ulceraţiei atât de dureroasă.

23
  Mierea propolizată

Se obţine prin combinarea unei linguriţe de tinctură de propolis cu 3 linguriţe de miere. Este un
produs recomandat copiilor, cărora li se va administra jumătate de lingură de 3 ori pe zi, pentru
întărirea sistemului imunitar, pentru combaterea infecţiilor respiratorii şi intestinale.

6.Forme terapeutice

24
Propolisul se poate utiliza sub următoarele forme: brut, tinctură, soluţie hidrică, sirop, unguent şi
spray. Trebuie preparat imediat după recoltare, fiindcă substanţele active se degradează repede.
Se apreciază ca potenţialul terapeutic se diminuează cu 50% în primele 4-5 ore de la recoltare.
Propolisul brut, preparat de apicultori şi păstrat în mod corespunzator (batoane învelite în celofan
sau puse în borcane închise ermetic, la adăpost de lumină, caldură, umiditate şi surse de
contaminare) are o valabilitate cuprinsa între 6 si 12 luni. 

Tinctura se obţine din macerarea propolisului timp de 1-2 luni în alcool de 90-95 de grade, în
proporţie de 20-30% (20-30 g propolis la 100 ml alcool). Tinctura se pastrează în aceleaţi
condiţii ca şi propolisul brut şi are valabilitatea cuprinsă între 4 şi 6 luni. Soluţia hidrică se obţine
fierbând propolisul în apă (50 g propolis la 100 ml apă) la foc mic şi nu în vas de metal (se pot
folosi cele de ceramica smalţuită sau de sticlă termorezistentă), până când conţinutul scade la
jumatate. Se strecoară, se trage în sticlă şi se pastrează la fel ca mai sus.

Valabilitate: 2-4 săptamani la frigider şi 5-10 zile la temperatura camerei.

Pentru a obţine sirop, se amestecă soluţie hidrică de propolis, imediat după preparare, cu miere
(40 g soluţie cu 60 g miere) şi se pastrează ca restul preparatelor. Valabilitate: 2-4 luni.
Unguentul se poate obţine amestecând la cald, în bain-marie, 40% soluţie hidrică de propolis,
35% ulei de masline şi 25% seu de oaie.

Toate preparatele de mai sus,ca şi spray-ul se găsesc, însă, şi în farmacii ori magazinele de
produse naturiste.

7.Mod de utilizare

25
În uz intern, se administrează câte un bob de propolis de mărimea unui bob de mazăre sau câte
40-50 de picături de tinctura de propolis sau o linguriţă sirop de propolis sau o jumătate de
linguriţă de solutie hidrică, de trei ori pe zi, cu aproximativ o ora înaintea meselor principale.
Propolisul brut se administrează amestecat cu puţină miere, siropul şi soluţia hidrică se amestecă
cu bucaţele de pâine sau de fructe, iar tinctura se pune pe o bucată de miez de pâine. Toate vor fi
bine mestecate, pentru a se amesteca foarte bine cu saliva, al cărei ferment principal, ptialina,
favorizează asimilarea şi creşte eficienţa propolisului. O cură poate dura 10-30 de zile şi se poate
relua după o pauză de douî săptămâni. Este bine ca înainte de a folosi prima dată propolis să
testaţi reacţia organismului, pentru a preveni eventuale manifestari alergice. Pentru aceasta, luaţi
seara a zecea parte din doza prescrisă şi continuaţi numai dacă pănâ dimineaţa nu apare nici un
simptom neplăcut. De altfel, este bine să începeţi cu doze mai mici şi să le creşteţi
progresiv. Propolisul se poate administra pe orice cale practicată în medicină, după nevoie, de la
caz la caz şi în dozele indicate şi supravegheate de medic.

Cea mai răspândită şi veche metodă este aplicarea externă a propolisului direct pe tegument.
Se încălzeşte un grăunte de propolis brut, se turteşte şi se aplică pe rană, arsură, bătătură. Pe
tegumente se mai aplică şi soluţiile alcoolice, hidroalcoolice, apoase sau uleioase şi alifiile cu
propolis.Pe mucoase se recomandă numai soluţiile hidrice (apoase) direct prin instilări (se pune
cu pipeta picătură cu picătură), tamponări sau aerosoli.

Cu extract moale de propolis se pot face ovule sau supozitoare.

Se poate lua propolisul pe cale bucală, brut sau în pilule (sub formă de Propolis H1) sau sub
forma unor bobiţe mici, în miere sau unt, a unor amestecuri cu miere sau sirop de zahăr etc.
Dozele şi căile de administrare se stabilesc numai de către medic pentru fiecare bolnav şi
preparat utilizat.În general propolisul se administrează de 3 - 5 ori pe zi, 10 -30 de zile pe cură
terapeutică, pe cale bucală dându-se 0,50 - 1 g de propolis sub formă de pilule de Propolis H1,
iar extern, soluţia de Propolis H2, Propolis H3 sau Propolis H4 sub formă de comprese sau
picături de 3 - 4 ori pe zi. Soluţia de Propolis H4 se poate lua şi pe cale bucală câte 1 - 3 linguriţe
pe zi, 10 - 30 de zile pe cură terapeutică.

8.Tratamente cu aerul din stupi.Aerosoli cu propolis

26
 Această cură presupune "recoltarea" aerului din stup, printr-o tubulatură, şi administrarea printr-
o mască facială. Efectele de îmbunatăţire a respiraţiei, imunităţii şi stării generale sunt atât de
evidente, încât veneau acolo sportivi de performanţă, pentru refacere şi fortifiere, dar şi bolnavi
de astm sau alte afecţiuni respiratorii. Mai inedit e faptul că terapia se administrează şi căilor.
Erau programaţi, cu mult timp înainte, valoroşi cai de curse, căci procedura le creşte mult
capacitatea competiţională.La domiciliu, se poate obţine un efect asemănător, dacă folosim asa-
numitul propolizator. Este vorba despre un aparat care produce şi degajă în atmosferă aerosoli de
propolis. S-a dovedit foarte util în curăţarea aerului şi prevenirea îmbolnăvirilor, dacă se
foloseşte în camerele cu colectivităţi. Există şi o variantă pentru maşini. Numele aparatului este
Propolair.

 Hemoroizi interni si externi

Tratarea hemoroizilor cu creme minune, cu efect garantat în 48 de ore, nu este posibilă.

Hemoroizii au cel mai adesea nu doar cauze locale, ci şi interne, în care este implicată o reţetă de
viaţă. Pe scurt,omul alege o alimentaţie săracă în cereale, dar bogată în proteină animală. O
sarează şi o condimentează tare, o înfasoară într-un sedentarism îmbietor, o lasă la dospit vreo 10
ani, apoi obţine nişte hemoroizi de toată frumuseţea. Desigur, sunt diverse alte cauze, încât
tratamentul doar local este zadarnic, căci hemoroizii se pot reface dacă nu s-au înlaturat cauzele
interne şi toti factorii de întreţinere.

Tratament: Referindu-ne strict la terapia locală, se recomandă o variantă pe care mulţi au gasit-o
eficace: băi de şezut cu ceai de Mărul-lupului, urmate de aplicare de propolis în supozitoare şi
cremă. Baia de şezut se face seara, preferabil înainte de culcare, timp de 10-20 minute, la o
temperatură maxim suportabilă, încât să nu vă opăriţi. Ceaiul se prepară prin fierbere, 10 minute,
în 1200 ml de apă, din 4 lingurite (de ceai) pline cu varf cu plantă bine macinată. Cantitatea se
adaptează proporţional aşa încât pusă într-un lighean să permită cufundarea zonei anale. După
baie, se întroduce rectal un supozitor cu propolis şi se unge anusul cu unguent cu propolis. În

27
cazurile simple, neplăcutele simptome locale se diminuează după cateva zile, iar hemoroizii se
pot retrage in 10-14 zile.

Complexul Apicol Bucuresti face un supozitor bun cu propolis, pe nume Miprosept.

Supozitoarele cu propolis pot fi folosite ca adjuvante şi în cazul cancerelor de colon, al
ulceraţiilor sau altor suferinţe ale intestinului gros. De asemenea, supozitorul cu propolis este
mai mult decat bine venit, pentru cei care urmează să facă radio-terapie pe zona rectului sau
intestinului gros.Contribuie local, împreună cu administrarea orală, la prevenirea fibrozarilor în
zona expusă.

9.Contraindicaţii

28
 În anumite cazuri, propolisul poate determina reacţii alergice, motiv pentru care este recomandat
a se face un test prealabil pentru a se stabili sensibilitatea.Dacă apar senzaţii neplăcute de iritaţie,
inflamaţie, dacă se declanşează catar respirator sau apare înroşirea pielii, nu se va face tratament
cu propolis.

Propolisul este materialul folosit de albine la constructia stupului, mai precis a „fortificatiilor”
care le apară de duşmani: bacterii, microbi, ciuperci, viespi, soareci etc. Cu propolis albinele
astupă crăpăturile stupului, lipesc ramele şi „îmbălsămează” dăunatorii pătrunşi
înăuntru. Cercetatorii au analizat acest produs al albinelor şi au constatat că el este format din
ceară, polen, sucuri din muguri de plante şi secretii ale albinelor, conţinând peste 200 de
substanţe active terapeutic, printre care uleiuri volatile, flavonoizi, antibiotice naturale, taninuri,
vitamine, minerale (fier, zinc, magneziu, calciu, cupru, cobalt, mangan, siliciu s.a.). Dintre
substanţele constituente ale propolisului, doar 15-20% au fost studiate.Propolisul are foarte
puţine contraindicaţii. El nu se recomandă, de pildă, în afecţiuni cardiace grave: cardiopatie
ischemică, insuficienţă cardicacă decompensată, hipertensiune arterială avansată, arterită
obliterantă.

De asemenea, nu se foloseşte în boli renale cu insuficienţă, nici în afecţiunile hepatice icterigene,

din cauza acţiunii sale usor vasoconstrictive. Evident, este interzis în cazuri de intoleranţă
alergică individuală.Un substitut excelent pentru propolis sunt mugurii de plop şi tinctură de
muguri de plop, care au efecte relativ similare, dar sunt mult mai bine tolerate de către organism.
În practica autorului, ca şi în literatura de specialitate propolisul a fost greu suportat,
demonstrând clinic acţiuni toxice la bolnavii suferind de afecţiuni grave cardiace, hepatice sau
renale. Oricât de multe şi uimitoare sunt efectele terapeutice şi indicaţiile propolisului, are şi
limete impuse chiar de acesta.Contraindicaţiile de boală sunt datorate unor acţiuni dăunătoare ale
propolisului în boala respectivă. Astfel, acţiunea lui vasoconstrictoare îl face relativ contraindicat
în anumite boli cardiovasculare (cardiopatia ischemică, insuficienţa cardiacă decompensată,
arterita obliterantă, hipertensiunea arterială), în boli renale cu insuficienţă şi boli hepatice
icterigene.

Contraindicaţiile de bolnav sunt date de intoleranţa alergică individuală, înnăscută sau dobândită
chiar în decursul tratamentului cu propolis. În aceste cazuri se instalează un şoc anafilactic care
împune imediata încetare a tratamentului cu propolis şi instalarea unui energic tratament
antialergic.În general, pentru a evita apariţia acestor complicaţii este necesar să se înceapă
tratamentul cu un produs cât mai purificat şi în doze cât mai mici.După ce se constată buna lui
toleranţă, se poate administra în doze şi pe calea necesară. După 1+ - 30 de zile de tratament, în
funcţie de rezultate, se opreşte tratamentul şi în caz de rezultate pozitive, se reia după o pauză, iar

29
în caz de rezultate negative se abandonează.Oricum ar fi, în afara indicaţiei şi supravegherii
medicale, orice tratament cu propolis este contraindicat.

NU SE ADMINISTREAZĂ picături copiilor sub vârsta de 8 ani iar tableta se recomandă numai

timp de câteva zile în doze de 2 ori 1.
NU SE RECOMANDĂ persoanelor alergice, sensibile la polen.La oamenii sensibili se încearcă
uşor, în cantităţi mici.
NU SE APLICĂ bolnavilor cardiaci şi în cazul insuficienţelor renale. În cazul bolnavilor de ficat
sau al diabeticilor trebuie să cerem sfatul medicului înainte de începerea curei de propolis.

O CURĂ NU TREBUIE SĂ DUREZE MAI MULT DE 2 SAPTAMANI!

10.Acţiuni toxice, adverse.

30
Datorită compoziţiei sale, necunoscută în mare parte, există posibilitatea ca unele sortimente de
propolis să conţină substanţe toxice, rezultate din culesuri toxice de la sucurile anumitor muguri
de arbori sau de la poleina anumitor polenuri florale toxice.Este o realitate care trebuie avută în
vedere, impunând prudenţă şi o prealabilă testare a sortimentului care urmează a se folosi în
aplicarea medicală la bolnav.Uneori sortimentul sau mostra de propolis poate fi contaminată cu
microorganisme rezistente la propolis, cu pesticide şi cu alte impurităţi fizice sau chimice care îl
pot face nociv, generator de acţiuni adverse specifice.Nu trebuie neglijată posibilitatea ca
eşantionul de propolis să fie deja inactivat prin învechire sau alterare.

Mai trebuie avut în vedere două posibilităţi, una ca propolisul să fie inactiv la boala în care este
folosit - fie total, fie parţial - şi alta, ca bolnavul să aibă de la început sau pe parcurs o reacţie de
intoleranţă la propolis.Din experienţa autorului la peste 3500 de bolnavi îngrijiţi cu propolis nu s-
a constatat alergie decât în mai puţin de 1%0 cu produsul medicinal medicamentos PropolisH1 ,
sau 20% cu un sortiment de propolis nemedicinal, nepurificat (Proderm 20).
Propolisul în aceste cazuri citate a produs reacţii alergice de la simple tulburări locale până la o
stare de şoc foarte grav, generalizat, din care însă bolnavii au fost salvaţi.

11.Termen de valabilitate.

31
Chiar în condiţii medicinale de recoltare, preparare şi conservare, propolisul îşi pierde activitatea
utilă în 6 - 12 luni, după părerea autorului; sunt alţi autori care presupun termene mai lungi: 2 - 3
ani.

12.Medicamente şi tratamente cu produse apicole

32
Prin studiul apiculturii au fost puse în valoare mult mai multe produse apicole, precum laptişorul
de matcă, polenul, veninul de albine etc., ajungându-se la a le clasifica în produse apicole
naturale directe: mierea, ceara, propolisul, polenul, pastura, laptisorul de matcă şi produse
apicole derivate: creme, cosmetice cu ceară, unguente, tincturi, drajeuri. Iata, mai jos, cateva
medicamente şi tratamente cu produse apicole, pe care le puteţi găsi în farmacii.

 Propoderm – unguent

Compoziţie Propoderm: extract moale de propolis, ceară de albine, cetaceum, lanolină anhidră,

ulei de parafină.Cremă de protecţie cu un conţinut ridicat de substanţe naturale existente în
propolis, destinat îngrijirii zonelor corpului expuse unor factori de agresiune (produse chimice de
curaţenie, razele solare, vânt, frig, etc.). Extractul moale de propolis obţinut din propolisul brut,
conţine o serie de componente active (flavone, uleiuri eterice, raşini, taninuri) cu acţiune
antioxidantă, antiseptică şi cicatrizanta.Principiile active responsabile de spectrul larg de actiuni
sunt flavonoizii, avand acţiune bactericidă, anestezică, regeneratoare a ţesutului epitelial,
antifungică, antiinflamatoare, antipruriginoasa.Prezenţa oligoelementelor completează în mod
fericit deficitul acestora în ţesutul epitelial.
Indicaţii Propoderm: arsuri de gradul I si II, ulcer varicos, radiodermite, fisuri perianale,
hemoroizi si unele eczeme.
Administrare Propoderm: unguentul se aplică pe zonele afectate, se masează usor fără a exercita
presiune asupra pielii.

 Proposept

33
Compoziţie Proposept: Extract standardizat de propolis, zaharoză, excipienţi de tabletare (talc,
stearină).
Acţiune terapeutică: Componentele propolisului, principiul activ al produsului, îi conferă
proprietăţi antiseptice cicatrizante-epitelizante şi antiinflamatorii, la nivelul căilor respiratorii
superioare şi ale tractului digestiv.
Recomandări Proposept:Faringite, laringite, traheo-bronsite.Tulburari dispeptice de etiologie
variabilă.
Administrare Proposept: Pentru afecţiunile respiratorii: Cate 1 comprimat de 3-4 ori/zi, care nu
se înghite si se lasă să se topească în gură.Pentru afecţiuni digestive: 1 comprimat de 3-4 ori/zi
care se înghite cu putină apă sau ceai după mesele principale. Durata tratamentului este de 10-14
zile.

 Microsept – Supozitoare

Compoziţie Microsept: extract de propolis, excipienţi (propilenglicol, ceară de albine, supocire).

Acţiune terapeutică: antiseptică, antiinflamatoare, cicatrizantă.Propolisul, componentă activă a
supozitoarelor Miprosept, este o substanţă complexă ce conţine compuşi aromatici, balsamuri,
raşini, ceruri, uleiuri eterice.
În compoziţia acestora, principalii responsabili de acţiunea terapeutică sunt flavonoizii naturali şi
compuşii fenolici. Rezultanta complexitaţii compoziţionale a propolisului o constituie o serie
intreagă de acţiuni, cum sunt: acţiunea antibacteriană manifestată prin inhibarea creşterii
germenilor Gram+ si Gram-, o semnificativă acţiune antiinflamatorie şi cicatrizantş, manifestată

34
benefic asupra rănilor cu vindecare lentă şi a tulburărilor trofice ale mucoasei rectale.Prin
administrarea supozitoarelor Miprosept se reduce timpul de vindecare a leziunilor mucoasei
rectale, stimulându-se regenerarea, în special procesul de granulaţie.

.Recomandări Microsept: Produsul Miprosept-supozitoare este indicat a fi aplicat rectal în

tratamentul topic al proceselor inflamatorii ale mucoasei rectale, fisuri anale şi hemoroizi.

Administrare Microsept: 1 supozitor pe zi, de preferintă seara, după o baie caldută de sezut, timp
de 7 -14 zile, în funcţie de tipul de afecţiune.

.Precauţii: Produsul va fi administrat cu precauţie la persoanele ce manifestă fenomene alergice

cunoscute la propolis.Utilizarea determină la astfel de persoane o usoară reacţie alergică locală
manifestată prin prurit sau eritem. Aceste fenomene locale dispar la oprirea administrării şi nu
necesită administrarea de produse antialergice.

 Apireven

35
Compoziţie Apireven: Extract de propolis, ceară de albine, lanolină, ulei de parafină, nicotinat de
metil, extract de capsici, venin de albine, nipagin, borax.
Recomandări Apireven: Produsul este o cremă de masaj cu un bogat continut în substanţe
naturale menite să menţină starea de conform a muschilor şi articulaţiilor precum şi să asigure
relaxarea musculară.
Caracteristici: Principiul activ din produs este furnizat printr-o combinaţie echilibrată a unor
compuşi din propolis (flavone, uleiuri eterice, taninuri) cu acţiune antioxidantă, antiseptică şi
cicatrizante cu extracte naturale de capşici şi de venin de albine care activeaza circulaţia
sanguină periferică oferind astfel o stare de confort si relaxare.

Aplicaţii si utilizare Apireven: Crema se aplică în cantităţi mici pe suprafeţele de masat. Masajul

se face usor, fără aplicarea de presiune pe ţesuturi. Pentru un efect mai îndelungat, zona masată
trebuie acoperită cu un material din fibre naturale, de preferinţă lână. Excesul de cremă nu
trebuie obligatoriu îndepărtat.

Precauţie: Crema nu trebuie aplicată în zona din jurul ochilor, gurii sau pe răni deschise, escare
sau alte zone dechise.

 Propolis C Natutral

36
Ingrediente: îndulcitor (sorbitol), acid ascorbic, tinctură de propolis, riboflavină, îndulcitori.
INDICAŢII pentru functionarea normala a sistemului imunitar;poate fi administrat şi în cazul
îmbolnăvirilor (ex: afectiuni respiratorii) sau în perioada de convalescenţă ca adjuvant.

Precauţii de uitilizare: Nu se recomandă administrarea în cazul hipersensibilităţii la ingrediente.

Consumul în exces poate produce efecte laxative.

Ateniţonari: A nu se lasa la îndemana copiilor mici.A se păstra la temperaturi sub 25°C, în

ambalajul original.A nu se depăsi doza recomandată pentru consumul zilnic.Produsul este un
supliment alimentar şi nu trebuie să înlocuiască un regim alimentar variat.

Mod de eliberare: Fara prescripţie medicală.

.Formă de prezentare: Cutie cu 2 blistere a câte 10 comprimate.Cutie cu 3 blistere a câte 10

comprimate. Cutie cu 4 blistere a câte 10 comprimate.

Doze de administrare: Se administreaza în cure de 4 – 6 săptămâni alternate cu perioade de

pauză. Se recomandă evitarea consumului de alimente şi lichide timp de 30 minute de la
administrare.

 Spray de gat cu propolis

37
 Acţiune: Antiinflamator, antibiotic ,antifungic., bacteriostatic,
dezinfectant,antivirotic,antibacterian.

Ingrediente: propolis, alcool etilic.Produsul conține alcool de 70 grade. 

Mod de administrare/doze:Minim 3 pufuri de cel puţin 3 ori pe zi (aplicate asupra zonei

afectate).

 Precauţii:Nu se administrează copiilor.Nu se administrează persoanelor alergice la produsele

apicole, gravidelor şi femeilor care alăptează.Nu se aplică pe zone deschise, deoarece provoacă
usturimi.

13.Boli vindicate cu propolis

38
Dintre efectele propolisului putem menţiona faptul ca propolisul are efecte excelente
de dezinfectare, fiind un bun bacterigen, virulocid şi fungicid. Este un bun antiinflamator, scade
inflamaţiile deja existente,este un anestezic local,regenerează pielea, ameliorează vindecarea
ulcerului,reduce sângerarea. Întareste sistemul imunitar al organismului,este un antibiotic natural
şi poate fi administrat sub formă de tablete, cremă sau picaturi.

 Propolisul poate fi utilizat la tratarea problemelor aparatului urinar, a infectiilor, la

tratarea bolilor căilor respiratorii sau în tratamentul răcelii (câte 1-2 tablete de 3 ori pe zi; la
adulţi poate fi administrat şi sub formă de picaturi). Se recomandă administrarea a câte 1-2
tablete pentru dezinfecţia cavităţii bucale după intervenţii stomatologice.În cazul problemelor
ginecologice, se administrează sub forma de picaturi sau prin aplicare extern pe suprafeţe
infectate.În cazul inflamaţiilor repetate ale ovarelor, ale răcelilor, ale problemelor de sterilitate, 
al inflamaţiei testiculelor la bărbaţi, al problemelor prostatei, se recomandă ca tratament
secundar, cremă de propolis şi levănţică.

Mod de preparare: Punem 30 de picături de ulei de levănţica pe fundul unei oale de 500 de g şi

le amestecăm cu jumătate din cremă cu propolis dintr-o cutiuţă.
Mai târziu adăugăm şi restul rămas şi amestecăm bine. Crema astfel preparată poate fi păstrată
mai multe luni dacă este închisă cu grijă. Pentru tratarea problemelor abdominale inferioare se
recomandă ungerea zonei în cauză de 1-2 ori pe zi. Aceasta cremă poate fi utilizată la vindecarea
rănilor pielii şi la calmarea durerilor cauzate de arsuri dar trebuie să tinem cont să nu aplicam
crema pe rană deschisă, ci numai în jurul rănii.Daca se pune imediat dupa ardere pe suprafaţă în
cauză, durerile îşi pierd din intensitate în câteva minute şi pielea nu se umflă.

Propolisul (tablete) poate fi luat şi pentru întarirea sistemului imunitar timp de două săptămâni, 3
tablete o dată pe săptămână. Picăturile de propolis se iau sub formă de înghiţitură. Se pun 20 de
picături de soluţie de tinctură de propolis pe zahar cubic sau pe o bucată de pâine şi se înghit.
Aceste picături conţin alcool şi de aceea trebuie să citim bine pe prospect densitatea alcoolului în
care s-a dizolvat propolisul. În cazul în care alcoolul depăşeste 40%, picăturile puse pe zahar sau
pe pâine se iau împreuna cu un alt lichid.

Ca tratament  extern, propolisul este eficient în distrugerea herpesului cu diferite localizări

(tinctură pe locul afectat, de 2-3 ori pe zi), ameliorarea eczemelor (aplicarea de comprese cu
tinctură sau unguent de 2-3 ori pe zi), vindecarea arsurilor (tinctură – pentru arsurile grave, şi
unguent de propolis şi tătăneasă – pentru arsurile uşoare), eliminarea coşurilor,punctelor negre şi
a furunculelor (sub formă de tinctură aplicată pe zona afectată),îmbunătăţirea simptomelor
de ulcer varicos de gambă (aplicaţii de tinctură şi unguent de propolis pe zona ulcerată).

Gripă, guturaiul - un studiu realizat de către un cercetător german, A. Scheller, a arătat că la

pacienţii care iau 50 de picături de tinctură de propolis de patru ori pe zi, probabilitatea de a face
o infectie cu virusul gripal scade cu până la 40%.De asemenea, la majoritatea pacienţilor trataţi
astfel cu propolis, timpul de vindecare se reduce la 3-4 zile.

39
Bronşită, boli respiratorii cu secreţii abundente - se ia de patru ori pe zi cate o lingură de
miere propolizată, în cure de 3 saptamani. Propolisul este un excelent antibiotic, care actionează
progresiv inhibând dezvoltarea bacteriilor, refacând ţesuturile lezate de către acestea, favorizând
eliminarea secreţiilor în exces de pe căile respiratorii.

Gastrită, ulcer - se pun 30 de picături de tinctură de propolis pe o felie de pâine albă uscată se
amestecă bine şi se înghite pe stomacul gol. Se iau 4-6 asemenea doze pe zi, care au efect
cicatrizant asupra pereţilor gastrici, reglează cantitatea de sucuri acide secretate. Reţineti, însă, că
dacă nu se administrează pe o cantitate suficient de mare de pâine uscată, tinctura poate agrava,
din cauza alcoolului pe care îl conţine.

Colită de fermentaţie şi de putrefacţie - se pun 50 de picături de tinctură de propolis într-o

lingură de miere şi se înghit pe stomacul gol. Se iau 3 asemenea doze pe zi, înainte de masă.
Vindecarea apare în maximum 5 săptămâni. La persoanele cu colita de fermentaţie pe care
mierea de albine o agravează, se va lua aceeaşi cantitate de tinctură de propolis pe pâine uscată.
Medicul bulgar S. Nikolov a facut un studiu cu acest tratament pe 45 de pacienţi suferind de
colită, observând după o lună la 43 dintre ei reactii pozitive. În general, după maximum 20 de
zile, durerea şi celelalte simptome deranjante au disparut, tratamentul fiind continuat doar pentru
consolidarea efectului.

Astenia - anumite substanţe numite flavonoide din compoziţia propolisului au efecte

excepţionale în tratarea asteniei de primavară. Ele au efecte tonice nervoase, împiedica
degradarea unor vitamine esenţiale pentru organism (cum ar fi vitamina C), relanseaza activitatea
hormonală. Contra asteniei de primavară se face o cură de trei săptămâni cu miere propolizată,
timp în care se iau 6 linguriţe din acest preparat pe zi.

Căderile imunitare - studii făcute în paralel în Japonia, Statele Unite, Rusia au pus în evidenţă
faptul că propolisul activează foarte puternic sistemul imunitar. Extractul alcoolic de propolis
(adica tinctura) administrat sistematic măreşte producţia de celule specializate ale sistemului
imunitar, le face mai "agresive", ceea ce determină o mult mai mare rezistenţă la infectiile cu
orice tip de germen. Pentru creşterea imunităţii se face o cură de 3 saptamani, timp în care se iau
câte 30-40 de picături de tinctură de propolis, de 4 ori pe zi.

40
Hipertensiunea şi tulburările de ritm cardiac - cercetările făcute în spitalul de cardiologie din
Jiangsu, China, au pus în evidenţă că administrarea a 300 mg de propolis (aproximativ 150 de
picături de tinctură) zilnic conduce la scăderea presiunii arteriale, la normalizarea ritmului
cardiac, la scăderea cantităţii de colesterol din sange. De asemenea, s-au constatat efecte de
refacere a elasticitaţii vaselor de sange.

 Alte boli care se tratează cu propolis

Boala canceroasa - peste 30 de studii, cu efecte mai mult decât promiţătoare, cu extracte de
propolis, folosite atât intern cât şi extern, s-au făcut în diverse laboratoare de medicină
experimentala si spitale din intreaga lume. Folosit intern, 30-50 de picaturi de tinctura
administrate de 4 ori pe zi, propolisul împiedică dezvoltarea celulelor maligne, creşte capacitatea
sistemului imunitar de a fagocita celule canceroase, ajută la restabilirea echilibrului organic al
bolnavilor de cancer. Rezultate bune s-au obţinut cu tratamentul intern cu propolis în tratarea
cancerului la sân, a cancerului de colon şi genital, a melanomului malign, a metastazelor
pulmonare şi hepatice. Un studiu facut în Iugoslavia mai pune în evidenţă că administrarea
sistematică a propolisului înlatură o bună parte a efectelor nefaste ale aplicării radioterapiei în
cancer. De asemenea, propolisul are efecte extraordinare utilizat extern, pe plăgile canceroase.

Giardia - infectia cu protozoarul Giardia lamblia cedează la un tratament de 30 de zile facut cu

tinctură de propolis. Se iau 50 de picături pe o bucăţică de pâine, de patru ori pe zi, înainte de
masă.

Tuberculoza - un studiu facut într-un spital din Rusia de V.H. Karinova si E.I. Rodionova pe
135 de pacienţi cu tuberculoză a avut rezultate uimitoare. Ele au administrat, vreme de 10 luni,
câte 7-10 ml de tinctură pe zi. La trecerea acestui interval de timp, la aproape 25% dintre pacienţi
s-a constatat remisia completă a bolii, iar la ceilalti - cu excepţia a 12 pacienti,îmbunataţiri
substanţiale ale stării de sănătate. Toţi cei 12 pacienţi care nu au raspuns la acest tratament
sufereau de tuberculoză renală.

Poate distruge şi paraziţii intestinali -Acţiunea bactericidă şi bacteriostatică a fost dovedită

prin culturi pe diferite bacterii (streptococi, stafilococi, Trichomonas, Klebsiella, Salmonella,
Shigella, Proteus, Candida, Helicobacter pilori). Intervine şi în distrugerea unor paraziţi
intestinali (Giardia). Prin studii moderne s-a testat sensibilitatea la propolis a circa 80 de
microorganisme demonstrând că sunt distruse 21 specii de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite
şi 30 tipuri de virusuri. Pentru aceste efecte, propolisul este apreciat ca cel mai puternic
medicament antiinfecţios.
De remarcat că propolisul îşi păstrează nealterată capacitatea antimicrobiană, spre deosebire de
antibioticele de sinteză, faţă de care bacteriile dezvoltă o rezistenţă treptată, ceea ce face necesară

41
introducerea periodică a unor noi produse. Alte cercetări au dovedit efectele anestezice
excepţionale, de 3,5 ori mai mari decât ale cocainei şi de 5,2 ori mai mari decât ale novocainei.

 Tratamente externe cu propolis

 
Herpes cu diferite localizări - se aplică pe locul afectat tinctura de propolis prin picurarea
directă cu o pipetă, şi nu prin stergerea cu un tampon de vată (deoarece propolisul tinde să
precipite mai rapid pe tampon), până se creeaza o mică crustă pe suprafaţa tratată. Se repetă
procedura de 2-3 ori pe zi. Timpul de vindecare scade în 80% din cazuri de 3-4 ori, iar
posibilitatea de recidiva se injumătăţeşte - aşa sună concluziile unui studiu suedez efectuat în
1995.

Eczeme infecţioase - se pun zilnic comprese cu tinctură de propolis care se ţin vreme de o oră.
În eczemele uscate se fac aplicaţii cu unguent de propolis sau cu cremă de galbenele şi propolis
(se gaseşte în comerţ), de 2-3 ori pe zi.

Arsuri - În arsurile uşoare se fac aplicaţii cu unguent de propolis sau unguent de propolis şi
tătăneasă. În arsurile grave se aplică tinctura de propolis - produce usturimi foarte puternice, dar
efectele sale vindecatoare sunt uimitoare.

Coşuri, acnee, furuncule, abcese - se aplică pe locul afectat tinctura de propolis cu un tampon
de vată. Efecte uimitoare în tratarea coşurilor şi acneei are un preparat numit "Dermogent"
(produs de laboratoarele "Dacia-Plant"), pe bază de propolis şi alte câteva plante (rostopască
tătăneasă, coada-şoricelului etc.), care în 24-48 de ore provoacă dispariţia formaţiunilor tratate de
pe piele.

Cancer de piele, tumori exteriorizate - se pune, vreme de o oră pe zi, o compresă cu tinctură de
propolis pe locul afectat. După scoaterea compresei cu tinctură de propolis, pielea se lasă să se
zvânte la aer vreme de minimum 30 de minute. Tratamentul se face 30-60 de zile încontinuu.

Ulceraţii pe piele, ulcer varicos - 64 de pacienţi cu ulcere de gambă, cu vârste între 23 şi 98 de

ani, au fost trataţi cu tinctură de propolis şi unguent. S-au făcut aplicaţii zilnice cu tinctură pe
zona ulcerată şi tratament la periferie cu unguent de propolis. Durata tratamentului a fost între 4
şi 12 saptamani. La final, 19 din cei 64 de pacienţi nu mai aveau nici un semn clinic al bolii, iar
alţi 39 de pacienţi erau într-o condiţie mult îmbunătăţită.

42
43
 14. Acţiune şi indicaţii terapeutice

Asupra organismului uman, propolisul are acţiuni antibiotice, antivirotice si antifungice

(respectiv împotriva microbilor, virusilor şi ciupercilor), cicatrizante, antitoxice şi anestezice.

Propolisul are, de asemenea, excelente proprietăţi imunizante şi de calmare a durerilor, fiind, din
acest punct de vedere, superior novocainei şi altor produse de gen. Unii cercetatori şi terapeuţi
vorbesc şi despre efectul anticanceros al propolisului, dar acesta nu a fost dovedit prin teste
indubitabile. Propolisul poate fi folosit atât intern şi extern, având o gamă largă de acţiune. În uz
intern, este indicat în afecţiuni ale aparatului genital, ale celui urinar, în boli ale aparatului
respirator şi ORL, în afecţiuni digestive, neuropsihice, endocrine, hepatobiliare, stomatologice,
reumatismale s.a.

O listă a bolilor în care acest produs ajută este impresionantă: rinite, faringite, laringite, sinuzite,
otite, hipoacuzie, otoscleroză, vegetaţii ale urechii, esofagite, gastroduodenite, colite,
enterocolite, rectocolite, hemoroizi, bronşite, pneumonii, abces pulmonar, tuberculoză
pulmonară, prostatite, hipertrofie benignă de prostată, induratii peniene, anexite, metrite,
cervicite, eroziuni de col uterin, fibroame uterine, angiocolite, colecistite, astenie, sindrom de
suprasolicitare, insuficienţă tiroidiană şi paratiroidiană, adenom mamar şi hipofizar,
conjunctivite, retinite, artrite, lumbago, intoxicaţii alcoolice şi tabagice, septicemii s.a.m.d. În uz
extern, se poate folosi cu rezultate bune în tratarea eczemelor, ulcerelor varicoase, infecţiilor
dermatologice greu vindecabile, furunculelor, plăgilor sângerânde, zonei Zoster, candidozelor,
herpesului, degerăturilor, cangrenelor, pruritului, hemoroizilor, micozelor, acneei, vegetaţiilor
vaginale sau peniene, pitiriazisului, vaginitelor, vulvitelor, tricofitiei, etc.

Indicat în:  Înţepăturile de albine. Este suficient ca după înţepare să se scoată acul cu punga de
venin cu tot şi să se pună deasupra puţin propolis. În 1-5 minute senzaţia dureroasă dispare.
Afecţiunile infecţioase acute şi cronice, locale sau generale, produse de o mare varietate de
germeni la diverse niveluri din aparatele şi sistemele organismului omenesc, în bolile de iradiere,
boala de senescenţă (bătrâneţe), în diferite stări gripale, rujeolă, rubeolă, zona zoster, în diferite
forme de herpes. În aparatul respirator: corize, rinite (acută, alergică, atrofică, cronică), polipi
nazali, în adenoide, în rinofaringite, deviaţie de sept nazal, tulburari provocate de amigdalite,
faringite, laringite, traheobronsite, bronşite, bronsiectazie, astm bronşic, bronhopneumonie,
abces pulmonar, adenopatie traheobronsită, în unele intoxicatii tabagice, în hepatite.

În afecţiunile urmatoare se produce vindecarea în 3-7 zile: stomatită aftoasă, herpes, zoster,
zabalută, glosite (inflamaţii ale limbii), micoze bucale (candidoză), stări spastice esofagiene,
gastrite hiperacide, gastrită polipoasă (polipoză gastrică), gastroduodenite, enterite (infecţii

44
intestinale), colite, rectocolite, hemoroizi, maladia ulceroasă gastrica sau duodenanală,
colibacciloză, diaree cronică. În bolile aparatului renal rezultate foarte bune în nefrite,
pielonefrite, cistite, uretrite. În aparatul genital masculin, rezultate foarte bune în tratarea unor
infecţii genitale la barbaţi (orhite, orhiepidimite, prostatite, prostoveziculite, fimozis,
parafimozis, induraţii peniene, ejaculaţia precoce, hipertrofia benignă de prostată).

În afecţiuni chirurgicale în plăgi sângerânde, în infecţii atone (care se vindecă greu), în ulcere
varicoase, în arsuri, degerături, gangrene gazoase sau uscate, în furuncule, în injectite (infecţii
provocate de injecţii), în miozite (infecţii ale muschilor, în bătături, în cicatrici cheloide şi în
flegmoane.

În bolile sistemului neuropsihic, în diverse tulburări ale sindromului de suprasolicitare, în stres,

senescenţă (îmbătrânire), s-au obţinut rezultate foarte bune.

În aparatul genital feminin rezultate excelente în: anexite, metrite, parametrite, cervicite,
colpite, vaginite, vulvite, mastite, eroziuni cervicale, polipi endocervicali, trichomonoză, micoze
vaginale, frigiditate.

În afecţiunile reumatismale se vindecă bine: lumbago, lombosciatică, diverse artrite.

Afecţiuni dermatologice: tricofitie, cheratoze, epidermofitii, micoze cutanate (ciuperci ale

pielii), în diferite eczeme, în pitiriazis verzicolor sau rozaceu, în psoriazis incipient, în kraurozis,
în prurit şi prurigo de diverse naturi, în diverse localizari, în eritrasmă (ciupercă a pielii
perineului), în candidoze, în parapsoriazis, în sicozis stafilococic sau parazitar (bube dulci), în
diferite forme de acnee, în boala Leiner- Moussous (bube pe pielea sugarilor). În infecţiile
ochilor (irite, iritociclite, conjunctivite, retinite).

În afecţiunile stomatologice : parodontoză, granulom dentar apical, în abcese dentare, în carii, în

diferite forme de paradontopatii.

Afecţiunile ORL: sinuzite, otite, laringite, amigdalite, adenectomii (extragerea amigdalelor şi

polipilor), etc.

Adenoame benigne: de prostată, de tiroidă, mamare, fibroame uterine, intoxicaţia tabacică

cronică (tabagism), intoxicaţia alcoolică, intoxicaţia cu alte substanţe veninoase (înţepături de
paianjen, muşcatură de serpi, etc), psoriazis mai vechi de 5 ani generalizat, hipertensiune
arteriala, ectopii cervicale uterine (boli ale colului uterin), osteomielită, infecţii ale oaselor,
otoscleroza (scleroza urechii), hipoacuzie (scaderea auzului), vegetaţii adenoide, vaginale sau
peniene.

Cu rezultate incerte: diferite forme de cancer (adenocarcinom de prostata, epiteliom

spinocelular, adenocarcinom tiroidian, adenocarcinom mamar, morbul lui Pott (tuberculoză
osoasă), tuberculoză pulmonară şi alte forme de tuberculoză extrapulmonară, actinomicoză,
moniliază, infecţii cu proteus vulgaris, colibacciloză, diferite septicemii rezistente la antibioticele
obişnuite.

45
 15.Regulile administrării propolisului

În primul rând testaţi o posibilă alergie.Ca sfat general, similar pentru folosirea tuturor
produselor apicole, este testarea reacţiei alergice folosind numai cantităţi foarte mici la
început.Astfel, se începe cu numai o picătură de tinctură de propolis diluată într-o lingură de ceai
sau de apă, mai puţin de 10-50 mg. În forma naturală pentru mestecat, sau aplicaţii externe cu
unguent numai pe suprafeţe foarte mici ale corpului.Începeţi obişnuit cu doze mici, numai dacă
nu este o urgenţă care să vă “forţeze mâna” (o sângerare masivă, de exemplu, internă sau
externă; sau arsuri); Folosiţi câteva “vehicule” (miere, capsule, creme, supozitoare); Folosiţi
metodele de administrare pentru a atinge “ţinta”: 
- Pe cale orală (cea mai obişnuită);  
- Prin piele (alifiile cu propolis “ajută” la pătrunderea în piele prin masaj, acupresură);   
- Prin supozitoare; 
- Prin căi fizioterapice (electroterapie, fonoforeză etc.);    
   
Folosiţi câteva tipuri de extract de propolis (apă, alcool, extracte grase) pentru a fi siguri că aţi
introdus “forţat” cea mai mare parte a compuşilor activi, folositori din propolis; Fiţi atenţi la
cantitatea de propolis “activ” în preparatele comerciale (unele companii, în dorinţa lor de a
obţine profituri maxime, scriu pe etichetă “Propolis” cu litere mari, dar introduc în produs
cantităţi foarte mici de propolis); Fiţi atenţi la data de expirare a produselor comerciale de
propolis (în timp ce propolisul însuşi este un excelent conservant, alţi compuşi amestecaţi cu el îi
pot micşora durata de viaţă.);   

Păstraţi toate produsele cu propolis, în special soluţiile şi/sau preparatele în locuri reci şi
întunecoase (unul dintre principalele grupuri de compuşi activi ai propolisului sunt
bioflavonoidele; în timp ce acestea protejează viaţa animală şi vegetală de acţiunea distructivă a
razelor solare, expunerea excesivă a lor la aceşti factori fizici le scade eficienţa).  
Începeţi un program de detoxifiere înainte de a folosi propolisul; curăţaţi ţesuturile pe care veţi
aplica sau administra propolis (propolisul însuşi este un remediu de detoxifiere – ajută la
detoxifierea corpului, dar pentru a-I creşte eficacitatea trebuie folosit pe un corp
“curat”.).   Activaţi circulaţia sângelui (folosind terapia cu venin de albine, masajul, acupresura,
gimnastica etc.) pentru a fi siguri că vor atinge “ţinta” compuşii activi din propolis, şi că vor
ajuta, ideal, toate celulele corpului să se dezvolte.Activaţi bio-energia organismului ce străbate
meridianele prin acupresură, acupunctură, apipunctură, Shiatsu, Qigong, Yoga etc.

Luptaţi folosind diverse metode psihoterapice împotriva îngrijorării, geloziei, invidiei,

melancoliei, depresiei (conform Medicinei Tradiţionale Chineze aplicată Apiterapiei, aceste
emoţii sunt cei mai mari “consumatori” ai energiilor propolisului, a compuşilor lui.;       
Relaxaţi corpul suficient, dormiţi suficient, pentru a lăsa organismul să prelucreze eficient toţi
compuşii preţioşi ai propolisului; 

46
 16.CONCLUZII
Alături de miere, propolisul este un produs al albinelor cu proprietăţi curative deosebite, folosit
ca mijloc de apărare împotriva microbilor şi mucegaiurilor datorită acţiunii sale bactericide,
bacteriostatice, antifungice, fapt ce previne îmbolnăvirea albinelor.În decursul timpului oamenii
au sesizat efectele benefice ale propolisului, iar dacă la început s-au bazat pe intuiţie, observaţia
efectelor sale benefice şi utilizarea empirică a calitatilor sale, în ultima vreme oamenii de ştiinţă
au cercetat compoziţia biochimică a propolisului şi l-au supus la numeroase studii desfăşurate în
laboratoare medicale şi spitale.

Compoziţia chimică reprezintă un cocktail de substanţe cu efecte terapeutice deosebite, cum

sunt: derivaţii flavonici, acid ferulic (activ contra germenilor Gram pozitiv şi Gram negativ),
ceruri, aminoacizi, balsamuri, fermenţi, microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden,
arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, strontiu),
substanţe antibiotice, răşini, acizi aromatici, acizi, în funcţie de compoziţia şi specia vegetală de
pe care s-a cules propolisul. În propolis se găseşte şi acidul ferulic, cu acţiune antibacteriană
(bactericidă şi bacteriostatică) şi aglutinantă (calităţi utile în tratarea rănilor greu vindecabile). El
conţine în medie 55% răşini şi balsamuri, 30% ceruri şi 10% uleuri eterice, proporţii care sunt
asemanatoare pentru orice fel de propolis.

Derivaţii flavonici (flavonoidele), foarte raspândiţi în mediul vegetal, au foarte multe calităţi
terapeutice, cele mai importante fiind acţiunea asupra capilarelor, asupra permeabilităţii şi
fragilităţii vaselor de sânge (le conservă integritatea), efectul vasodilatator şi hipotensiv.

.De asemenea, flavonoidele au acţiune benefică asupra aparatului digestiv,asupra sistemului

endocrin (tiroidă, pancreas, suprarenale), au efect antimicrobian, antiparazitar şi antivirotic; toate
acestea sunt urmare a structurii lor sub forma unor molecule chimice complexe, care în organism
se desfac în derivaţi activ terapeutic.

 Unde poate fi folosit propolisul?

Efectele benefice ale propolisului se adreasează unei liste foarte lungi de afecţiuni. Poate fi
utilizat atât extern cât şi intern, fiind condiţionat sub numeroase forme ce permite cele două
feluri de administrare.Intern, se foloseşte sub formă de tinctură, miere propolizată, apă de
propolis, sau tablete şi se recomandă în urmatoarele afecţiuni :

- candidoză orală care produce afte şi stomatite - propolisul se aplică sub formă
de soluţie glicerinată în badijonări;

47
- infecţii gripale - are atât efect preventiv potentând sistemul imunitar cât şi curativ datorită
proprietaţilor sale antibacteriene şi antivirale; se remarcă prin proprietatea sa de a nu da
fenomene rezistenţă, crescând totodată sensibilitatea microbilor la medicamente;

- boala canceroasa - numeroase studii, cu rezultate mai mult decat promiţătoare, cu extracte de
propolis, folosite atât intern cât şi extern, s-au facut în diverse laboratoare de medicină
experimentală şi spitale din întreaga lume. Folosit intern, 30-50 de picături de tinctură
administrate de 4 ori pe zi, propolisul impiedică dezvoltarea celulelor maligne, creşte capacitatea
sistemului imunitar de a fagocita celule canceroase, ajută la restabilirea echilibrului organic al
bolnavilor de cancer. Rezultate bune s-au obţinut cu tratamentul intern cu propolis în tratarea
cancerului la sân, a cancerului de colon şi genital, a melanomului malign, a metastazelor
pulmonare şi hepatice;

- prevenirea fenomenelor de ateroscleroză cerebrala precum şi a accidentelor cerebrale;

- bronşită, bolile respiratorii cu secreţii abundente - propolisul este un excelent antibiotic, care
acţionează progresiv inhibând dezvoltarea bacteriilor, refacând ţesuturile lezate de către acestea,
favorizând eliminarea secreţiilor în exces de pe căile respiratorii;

- boli digestive precum gastrita şi ulcerul pot fi tratate cu success cu ajutorul curelor cu propolis;

- boli hepatice virale beneficiază de pe urma tratamentului cu propolis; este important ca acesta
să fie poaspăt pentru ca efectul antivirotic să fie maximal;

- dibetul zaharat - tinctura de propolis poate avea efect ţn ambele tipuri de diabet (in cel insulino-
dependent - de tip I - poate conduce la reducerea dozei de insulină, iar la diabetul de tip II poate
produce o scădere a nivelului glicemiei).

În utilizare externă se pot folosi sprayuri, tinctură sau pulbere de propolis:

- arsurile - se aplică extern pe suprafaţa lezată, are efect regenerator, dezinfectant şi anestezic; se
aplică sub formă de spray şi se obţine un strat potector la suprafaţa leziunii, arsurii sau escarei.
Acţiunea terapeutică a propolisului .
Este determinată de natura substanţelor care-l compun şi este antibacteriană, antibiotică,
cicatrizantă, imunologică şi antispastică. Propolisul este activ în infecţiile cu stafilococi şi
cobacili; prin aceasta el contribuie la vindecarea rănilor, a plăgilor, a afecţiunilor căilor
respiratorii, ale aparatului digestiv, ale ochilor, ale prostatei şi face să crească sensibilitatea
microbilor faţă de antibiotice. Pentru acţiunea sa antivirală propolisul este de asemenea indicat în
hepatite, zona Zoster şi herpes. Propolisul nu are acţiune toxică asupra organismului, dar,
foarte rar, poate produce reacţii alergice,din această cauză înainte de administrare el trebuie
testat.

48
Forme farmaceutice: întrucat propolisul este prelucrat în numeroase forme medicamentoase
(medicamente), în funcţie de natura aplicaţiei, vom enumera cateva dintre ele:

Sprayul şi pulberea de propolis, folosite în tratamentul escarelor şi arsurilor, formează un strat

protector superficial ce permite vindecarea şi previne suprainfecţiile. Tot în afecţiunile dermice,
sub formă de spray sau de tinctură 60%, propolisul este eficace în afecţiunile pielii (eczemele,
hidrosadenita, furunculoza, rănile infectate, contuzii, stafilococii locale, echimoze, bătături etc.),
el actionând ca antiinflamator, ca favorizant al acţiunii antibioticelor, ca anestezic local,
devenind un antibiotic de natură vegetală.

Propolisul tablete, care se sug, are calităţi de antiseptic bucal şi este indicat în stomatite
micotice, afte, herpes labial, zona Zoster, alergii şi prurit.

Sub formă de apilarnilprop drajeu sau de tablete, propolisul este activ în afecţiunile digestive
(ulcer, hepatite) precum şi în cele ale căilor urinare. Dacă este asociat cu păstura, normalizarea
raportului albumine/globuline se face de 3 ori mai repede. Asociat cu mierea, propolisul
contribuie la susţinerea efortului sportivilor de performanţă, făcând să crească apetitul pentru
antrenament, puterea de muncă, precum şi randamentul, prin ridicarea pragului de oboseală, prin
înnobilarea structurilor organismului şi ameliorarea potentialului redox celular.

De mentionat, mai ales în afecţiunile hepatice de natură virotică, preparatele de propolis trebuie

să fie foarte proaspete, altfel acţiunea sa antivirotică se diminuează şi dispare. Preparatele de
propolis mai sunt active şi în astmul bronşic, în unele afecţiuni ale ochilor, când este condiţionat
sub formă medicamentoasă.Propolisul sub formă de tinctură 30% adminstrat sub formă de
picături, pe pâine sau zahăr, este activ în unele parazitoze precum giardia, când dozele şi durata
tratamentului sunt fixate de către medic; nu este toxică, aşa cum sunt alte medicamente folosite
în acelaşi scop.

49
 17.Bibliografie

Cercetări noi în apiterapie - Editura Apimondia Bucuresti

Propolisul din tainele stupului 1990 - Editura Apimondia

Produsele stupului,hrană,sănătate,frumuseţe - Editura Apimonda 1989

50
51