Valeriu Gherghel's Reviews > Gambitul Damei

Un roman pentru amatorii de șah. Și, mai precis: pentru fanaticii acestui sport. Cred că îl vor citi cu plăcere. În mare, Walter Tevis (1928-1984) narează fără cine știe ce har biografia unei fetițe orfane prodigioase, care devine cea mai bună jucătoare de șah din lume. Beth Harmon reușește, desigur, să-i bată și pe bărbați, inclusiv pe Marii Maeștri sovietici. Neîndoielnic, Tevis a realizat o apologie a perseverenței feminine.

Din păcate, romanul conține prea mult șah și prea puțină analiză psihologică.

Cei pricepuți în jocul minții vor fi cu siguranță dezamăgiți de faptul că traducătoarea cărții nu a consultat un manual de șah, pentru a învăța terminologia de bază a jocului. Nu e corect să traduci „variația” Levenfish (pp.30, 33, 246, 252 etc.): ar fi trebuit varianta Levenfish sau „atacul Levenfish”. Nu e corect să traduci „rating 1881” (p.169). Chestia asta abisală se numește coeficient ELO. Nu e corect să traduci „Expert”. Mai bine scrii Maestru internațional. „Mikhail Tal” e transcrierea englezească a mai cunoscutului Mihail Tal (p.397). „Alekhine” e probabil Alehin (p.249). În șah nu există „partide pierdute” și „partide cedate” (p.399). Și partidele cedate tot pierdute sînt. Un pion nu „se promovează în regină”, se transformă în regină, sau în oricare altă piesă dorită de șahist, nu și în Rege (p.249). Și așa mai departe.